ochiul lui stătea pe noptieră
ca o potcoavă
un ochi
fără coroana de spini a genelor
vecinii mergeau cu cârlige la nas
când treceau pe lângă uşa lui
înjurau
ea
voia doar să împingă ochiul
puţin mai încolo
după cărţi
în faţa cărora să pună poză aia veche
cu ei doi
când erau pe munte
şi muntele sub ei
şi toate astea într-un chenar
prima lor fotografie
poate chiar din viaţă
cât timp au mai aşteptat
pe ăla
să developeze pozele
ea
chiar îşi rodea unghiile
de aia a şi rămas aşa
cu sânii mici
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
wow. n-o stiam...sau daca...inseamna ca n-o apreciasem cum se cuvine.
RăspundețiȘtergereuna dintre cele mai reusite imbinari ( si doar stii cat sunt de zgarcit cu aprecierile =D! ) dintre tehnica si continut.
(*), hihihihi