stai cine este

de la balcon se vede cum
păsările intră în soare cum
din coşurile uzinelor ies norii cum
aerul e o pătură care se lasă uşor peste lume

cum pietrele par nişte hârtii mototolite
cum luna este o pastilă efervscentă aşteptând să o pui sub limbă
cum nici un munte nu e mai înalt decât tine

cum
oamenii
sunt ca bulele de aer
într-un pahar cu apă minerală
cum
cerul este prins în bolduri de tavanul de traforaj
şi boldurile sclipesc noaptea a stele
cum
există avalansă de aer care
te apasă încercând să te facă de grosimea unei foi de scris

cum luna vrea să intre sărind gardul
ca un soldat întârziat din permisie cum
soarele îşi trimite sosia sub forma unui soare de hârtie
cum oamenii aşteaptă autobuzele
de parcă ar aştepta un vapor de lapte să îi ducă înapoi cu câţiva ani