când noaptea dispare
suptă ca cerneala în stilou
omul are de
urcat scări
de mers care pe unde
de iubit
de respirat
de privit la afişe
afişe ce se vor oglinzi
ce împing pereţii pielii
imaginar doar
până spre marginea lumii
astfel omul vede
cum să iubească
cum să se spele pe dinţi
cum să mănânce alături de cei dragi
el
vede ochii iubitei
fără pixeli
ca două oznuri
bagă mâinile în buzunar
şi
îşi pipăie sexul
ea
vede cum ar trebui
să îi zâmbească
şi
îşi muşcă buzele să nu zboare
când mâinile i se opresc din crescut
are impresia că nu poate îmbrăţişa
mai mult
şi îşi spune că
nu are rost să pună ulei
pe balamaua aia de la uşă
care scârţâie rău de tot
de două vieţi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare