focul leoarcă

am crescut

Adrian Apo

să vezi cât de domol am învățat să plimb limba în gură

printre dinții ciupiți și buzele sărate sunt atâtea drumuri

de câte ori deschid ochii văd lumea din alt chenar

o succesiune de pe rola filmului rulat manual
premeditat de încet

cu momente de nuditate reflectate pentru totdeauna în oglinzi
sprijinite de ceştile de cafea

dând naștere la fantome care îmi încearcă ușa

apăsând pe clanță când mă aştept mai puţin

norii deraiază din vitrine

aerul este moale

bubuie până în povești

când mă ascundeam în palatul zmeului 
spunând încet nu ştiu cui

ceva

de când tot merg am început să încurc ziua săptămânii cu luna calendaristică

am ajuns ca o rădăcină de schimb lângă copacul gol care
culege fulgere
atunci văd silueta ei în diferite ipostaze ale timpului
inima face bau!

şi continuă să plouă de parcă s-ar arunca cu pietre
aici pe străzile acestea care o iau la vale