am închis ușa compartimentului
la dracu' controloru nu este un profet
- of! de-ar fi podeaua trenului transparentă
să vedem șinele moi -
apele vor ajunge din urmă vagonul
știm asta
soarele ca un măr atârnând de o creangă
ne urmărește tot drumul și asta ne liniștește
bucăți din somnul nostru ne zgârie tălpile
experiența ne spune că în curând vom intra în ocean
vom continua călătoria printre stelele de mare
neschimbat
cerul se va transforma în nisip în timp ce noi ne vom șopti nimicuri
simpla prezență a căluților de mare
va da ceasurile înapoi până vom ajunge la peștera lăuntrică
în care fericirea picura cândva din stalactite
și șoaptele noastre se vor uni într-un murmur
în el va sta puterea noastră
bucuria de a ne ști și nimic mai mult
nicio dezvaluire nu va veni
nici într-o mie de ani
acum privim pe geamul mare sau ne sărutăm
oricum este același lucru
au mai scris: psi , almanahe, some words, roxana. primul meu text în duzina de cuvinte
mulțumesc, ștefan! muza ta a fost generoasă... și mi-e greu să mai spun ceva, mi-e greu să aleg care metaforă îmi place mai mult.
RăspundețiȘtergerecamelia, eu iti multumesc. m-am decis sa trag de mine pt. a scrie pt. ca promisesem de ceva vreme. a fost, si este, o provocare sa scriu dupa cuvinte date. imi pare rau ca la subsol nu am putut sa pun pe toti cei care au scris pana la mine, era deja tarziu, daca poate fi o scuza. :) ma bucur ca am scris. :)
Ștergerecum bine ştii, eu te citesc, chiar dacă nu las semne. uneori nici nu aş avea ce să spun. mi-e groază de stereotip! şi repet ce am mai spus şi altă dată: scrierea pe repere fixe, pe cuvinte date e o provocare pe care eu am folosit-o, o folosesc de doi ani şi nu credeam că mă pot plia pe ea. dar... uite că se poate. supă de cuvinte pentru suflet...
Ștergeretu scrie, eu te citesc. bun aşa?
da! da! stiu ca ma citesti, si eu citesc dar nu dau las tot atatea semne. :) si da, este bun asa cum zici tu.:)
ȘtergereŞi ceaiurile? Unde-s ceaiurile?!
RăspundețiȘtergereolimpia, tu ai fost langa mine cand am scris? intreb pentru ca era un vers cu ceaiuri :)) deja imi e frica.:)
Ștergere:) Hehe...şi-o să ţi se mai facă!
ȘtergereÎmi place oceanul acesta... E liniştitor şi, parcă, ferit de furtuni.
RăspundețiȘtergereBine ai venit în joc cu o poezie superbă! :)
carmen, si eu ma bucur ca am reusit sa intru. poate vezi ca de acum o sa imi placa atat de mult incat, o sa le scriu anticipat. :))
ȘtergereFrumos...
RăspundețiȘtergereIubesc oceanul, dar si mai tare imi place calatoria cu tine printre stelele de mare! E splendida poezia!
RăspundețiȘtergeremultumesc simona. :) multumesc mult!
ȘtergereÎn trenul acvatic, stalactitele au puteri miraculoase.
RăspundețiȘtergerestalactitele ca niste stele de apa. :)
ȘtergereE prima data cand intalnesc astfel de mod de a scrie, imi place foarte mult si e si interesant modul in care ai relatat povestioara cu calatoria, felicitari, o sa te mai vizitez!
RăspundețiȘtergerescriu fara sa imi impun ceva, poate de aici moDUL pe care l-ai intalnit aici. mulTu'. te mai astept!
Ștergere