să vezi viața prin ochii amintirilor

foto: ștefan ciobanu

într-un final m-am întors acasă cu un tub de oxigen înalt cât mine
verde și umed scos probabil dintre ierburi
ultimul! a strigat vânzătorul
cei aflați în spate la coadă au vociferat
câțiva mi-au reproșat că le-am luat-o înainte și m-au scuipat
unii m-au scuipat cu sânge
îmi era frică să plec aveam impresia că mă vor urmări și mi-l vor lua
lăsându-mă mort pe scările blocului dărăpănat

apoi la televizor au început să dea știri cu
magazine jefuite bătrâni omorâți în amiaza mare de copii
dezastre naturale care împânzeau mapamondul în căutarea unui mat

în ultima dimineață a venit un instalator cu o iubire tubulară
mi-a schimbat instalația din casă și a dispărut
lăsând împrăștiate pe hol ustensilele unsuroase

mă pierdeam în liniștea camerei privind străzile pustii
nici o mașină nu se mai auzea de pe podurile suspendate
proaspăt construite
nici un câine vagabond nu mai ieșea de sub mașini

cu mișcări mecanice am atașat de tub
masca primită acum o lună la primărie
m-am întins în pat iubirea pentru ea s-a aprins în mine
ca o veioză de veghe

din cauza izbiturii
tubul de oxigen a căzut
zdrobindu-mi pieptul