am spânzurat lumina de fereastra mea

lista completă a autorilor din rubrica poemul săptămânii > aici

La rubrica Poemul săptămânii (recunosc, nu are fix periodicitatea săptămânală dar cum nu lucrez la patron este permis) am ales azi versurile de mai jos. Autor? Necunoscut. Da, da. Povestea este așa: fiind în oraș (9.05.2014) cu o bună prietenă (persoană importantă, nu îi dezvălui calitatea de sniper), am intrat într-un anticariat (nu zic locația să nu fac reclamă gratuită). Căutând printre cărți am găsit antologia a cărei copertă o vedeți. Pe pagina de gardă, unde s-ar trece dedicația autorului (deși aici nu este cazul) era tăiat un dreptunghi mic din foaie, cât ar fi cuprins numele. Pe ultima pagină am găsit poezia de mai jos. Vânzătorul, ca să își vândă cartea, mi-a zis că ar fi fost (cartea) a lui Gheorghe Dinu (alias Stephan Roll). Nu l-am prea crezut (are un motan, frumos nu am ce zice, dar eu pe oamenii cu pisici - lângă ei sau la mansardă - nu îi prea cred), dar uitându-mă pe net găsesc la Stephan Roll următoarele versuri:
Privește: lumina e albă ca pieptul păsărilor de mare
în corpore pitpalacii
își chiuie limbile
ecoul umple gurile văzduhului
și clopotele de aer
Eu sunt mai înalt decât tine
cu o vrabie.

În dimineața care a premers mersul (sic!) la anticariat, aveam următoarele versuri în timp ce metroul lungea timpul prin tunelul de la unirii la izvor (sper să nu devin patetic)

lumina s-a oprit în fața gemului
nu a mai vrut să intre în cameră.

Cercetările continuă! Versurile de pe spatele antologiei pot fi ale traducătorului, și el un scriitor al avangardei. Chiar dacă poezia este slabă, nu se poate să nu se simtă totuși faptul că este scrisă de un cunoscător (repet, a se respecta data când a apărut cartea - 1954). Inclusiv tăierea versurilor (am păstrat-o pentru că mi-a atras atenția) arată că nu sunt niște versuri scrise de cineva pe w.c. Sunt scrise cu creionul, și se vede că au îmbătrânit (versurile) la braț cu foile.
Dacă găsiți dumneavoastră ceva semne, dați-mi de veste. Aveți de la mine o carte cu autograf din proaspătul volum lansat /de-a bușilea prin aer/.

[Mi-a zis prietena la raft: nu mă pricep la poezie, dar se simte că e scrisă de cineva care nu e la prima atingere de peniță.]

 
am spânzurat lumina de fereastra mea

lumina s-a întins sub un
copac și l-a făcut să-și retragă umbra
s-a instalat deasupra unei
fundații chemând înălțarea
blocului să o cuprindă
se joacă acum cu un fluture
culegându-i sclipirile aripilor
m-a luminat și pe mine
îndemnându-mă să mă retrag în întuneric

*
s-a spânzurat lumina
de fereastra mea
la vecini pomii atârnă
de albastrul cerului

*

m-a găsit acum pe mine
și nu mă lasă să mă retrag
desenându-mi semnul
care-mi călăzuiește
viața

* 
în fiecare zi dăm ocol
soarelui
e atâta lumină
în viața noastră încât
uităm că ar putea
să ne surprindă
întunericul nopții

și suntem fericiți
ne frământă nefericirea celor ce-și
deschid doar noaptea ochii
ziua niciodată