colivia inițială

Robert Crumb

vrăjitorul îmi ghicise cartea
dama de romb care îmi dezvăluia
șugubăț
a doua ei ureche stângă
îl urmam îndeaproape dorind să îl opresc
din mersul lui de cetățean
să îl întreb cum naiba de

dar s-a împrăștiat
în fiecare om din mulțimea care venea spre mine de la metrou
mai bine mă gândeam la un as de treflă
și la pieptul lui baban
întunecat
sau la amăgitorul doi de inimă roșie
cu versuri din kafavis scrise în background

noaptea îi arăt gardianului
igrasia sub care am revenit și îi șușotesc aprig
icoanele astea… icoanele astea… icoanele astea…
până dimineața
când ciripitul și răcoarea îmi ridică brațul de pick-up
de pe circumvoluțiunile zgâriate

mănânc din blidele lăsate printre răni
admir gleznele care trec pe la fereastra de sus
unde doar bubka ar ajunge cu o prăjină de zile mari

fredonez nu știu ce dar mereu altceva
încotoșmănit în ziare vechi
pline de articole și poze cu noi doi de inimă roșie
icoanele astea… icoanele astea… icoanele astea…
repetă altcineva de pe reversul medaliei
arătând cifra noi gardianului său