Virgil TEODORESCU - mucles

alți poeți români postați pe acest blog aici

Virgil TEODORESCU

MUCLES

Mucles zice oglinda ascunzându-se după perdea,
derier le rideau,
dulapul întreabă instinctiv: ce-i aia mucles,
oglinda aproape goală,
căci între timp se desbrăcase sperând să-şi alunge ridurile
şi să-şi refacă identitatea,
urlă, nemaiavând ce face:
la urma urmii lăsaţi-mă în pace,
dulapul însă zise: lasă, lasă,
întodeauna te-ai crezut frumoasă,
vă credeţi toţi drepţi, -
era pe vremea-n care bostanii insurecţi
cărpau prosteşte şi destul de des,
şi când din întâmplare unul intră-n dulap
crezând că-i sală de autopsie
răcnind fără accentul circumflex:
mucles
dulapul foarte sigur de el se luă de cap
şi cică-ar fi rămas mult timp perplex.

IUBITA COASE

Eu sunt marele om care trece pe şosea
fără iubita mea

care acum coase
tristele mele oase,
şoseaua coteşte la dreapta
şi eu o iau la stânga
peste câmp,
ca un cal tâmp
zăpăcit de absenţa hergheliei.

REFLEX

Soţul moare de urât,
lidia îl ia de gât,
soţul are o lulea,
jarul cade pe podea
şi se-aşează pe covor,
lidia îl ia la zor:
soţul ei acum dentist
nu-i nici vesel şi nici trist,
ca un brav avangardist.

ORBIS EXTREMUS ULTIMUS

Înapoi, rupeţi rândurile,
răcni sergentul major făcând spume la gură,
dar abia rosti aceste cuvinte
că rândurile o rupseseră înainte.

NICI NU MĂ MIR

Am auzit nu odată:
să-ţi fie ruşine măi tată,
tată nu sunt dar ce să zic
poate puţin tătic,
să-ţi fie ruşine
îmi spune nu ştiu cine
cu cotleţi cărunţi şi parfumaţi,
aş putea să-i spun hai sictir,
dar eu nici măcar nu mă mir,
nu mă mir deloc
deşi mă fac foc,-
ruşine pentru ce?
pentru că-mi văd de treabă?
sau pentru că sunt încă în viaţă
fără s-ajung o jalnică paiaţă?
sau poate că nu vreau să port mustaţă?
pentru că nu mă cheamă bibi, sandu
şi că nu fac nimic să-mi crească grandu?
ba mai degrabă pentru tine
îmi crapă obrazul de ruşine.

*poezii preluate din ALMANAHUL LITERAR 1982

editat de asociaţia scriitorilor din Bucureşti