Nevoia de alchimie - partea a doua - Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz

Pagina de gardă a romanului Nunta chimică ..

Romanul alegoric Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz şi finalul unei istorii

Romanul alegoric Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz încheie seria celor trei cărți aparținând ordinului rozicrucian. Dacă celelalte scrieri ( Fama ... 1614 și Confessio ... 1615) vorbeau despre ordin și legile care guvernează din interior, acest ultim roman scris la persoana I descrie o inițiere pe care Christian Rosencreutz, eroul acestui ordin, a trăit-o. Nu este un mister faptul că tânărul autor al acestui roman a fost influențat de niște realități istorice pe care le-a trăit cum ar fi investirea ducelui Frederic cu însemnele ordinului englez al Jartierei. În ultima zi descrisă în roman eroii inițiați în Ordinul Pietrei de Aur sunt duși la un castel (se pare cel din Heidelberg unde a avut loc ceremonia) pe niște corăbii impunătoare, care vorbesc despre carele de paradă folosite special pentru aceste momente, anumite reprezentări artistice ale momentului redându-l pe principele palatin călătorind alături de însemnele Ordinului și de Lâna de aur. 
Simbolurile creștine și păgâne, dar și imaginația debordantă a autorului născute din participarea la aceste evenimente, se întâlnesc în acest roman, singurul fruct artistic al ordinului rozicrucian. 

Publicarea manifestelor rozicruciene ( Fama ... și Confessio ... ) si a romanului alegoric Nunta Chimică a lui Christian Rosencreutz de către editura Herald este de apreciat pentru că oferă prin traducerea lui Marius Cristian Ene și a Gabrielei Nica ocazia de a citi scrierile în cauză, evitând comentariile care s-au făcut de către diverse persoane, de regulă șefi ai unor școli obscure, care au denaturat cu mult frumusețea acestui fascinant ordin.

Iluminismul rozicrucian de F.A Yates ed.Humanitas 1998 (traducere de Petru Creția) este o carte, alături de cea nou apărută la editura Herald, care explică istoric, filosofic, literar, religios etc istoria acestui ordin, idei preluate și în acest articol.

Cadrul istoric al sec. XVII

Se duceau la acea dată (primii ani din sec. XVII) lupte între protestanți și catolici, lupte care au mers până la formarea de alianțe între țări în vederea declanșării unui conflict armat de proporții. Pionii centrali ai acestor manifeste, chiar dacă nu sunt numiți, par a fi Frederic I (care va accepta să preia conducerea Boemiei și să se implice într-un război căruia nu îi cunoștea prea bine dedesupturile) și regina Elisabeta
(fiica regelui Angliei Iacob I). Frderic I va dori această alianță dar și obținerea Ordinului Jartierei, un ordin cavaleresc pe care regele Regatului Unit îl oferea ca răsplată pentru cei care aduceau servicii deosebite regatului britanic. Acest ordin cavaleresc a fost înființat de către Eduard al III-lea când la o recepție în 1340 unei participante i-a căzut jartiera în timp ce dansa. Pentru a salva situația a ridicat breteaua și a zis honni soit qui mal y pense (rușine celor ce gândesc rău) cuvinte care au rămas pe emblema ordinului. Frederic I va obține acest ordin astfel că în anul 1604 o  delegație engleză vine în Stuttgart pentru a-i decerna oficial însemnele. Acest gest a fost văzut ca o dorință din partea regelui regatului britanic de a continua alianța protestantă cu puterile germane. Ceremoniile au fost consemnate de scriitorii acelor vremuri, totul fiind un fast ieșit din comun. Frederic I se înfățișează în veșminte strălucitoare și este însoțit peste tot de o muzică puternică, grandioasă totul într-un decor copleșitor pentru spectatori.

Ilumunismul rozicrucian - F.A. Yates

Astfel că:

• tineri deghizați în îngeri, interpretând partituri special compuse pentru acest moment, apar în catedrala unde a avut loc ceremonia;
• un banchet impresionant a fost ținut când participanți s-au întors la palat;
• s-au pus în scenă niște piese de teatru (comedii) de către niște actori englezi. Povestea Suzanei a fost cea mai apreciată;
• a doua zi oficiali englezi au fost duși să viziteze principalele locuri din regiune (locuri cu semnificații istorice și săpirituale);

toate aceste evenimente se regăsesc în scrierea tânărului Johann Valentin Andreae (vezi ziua a treia și a patra), scriere care avea deja o variantă mai timpurie dacă privim la o nuvela din 1603 intitulată Nunta chimică.

În 1606 lui Frederic I i se dedică lucrarea Naometria de către autorul Simion Studion în care se profetizează pe baza unor încălcite calcule legate de dimensiunile templului lui Solomon și diverse date biblice (activitate la modă în acele vremuri), căderea paplității. Se vorbește despre o alință antipapală între regele Marii Britanii Iacob I, Frederic I duce de Wurttemberg – eroul jartierei și Henric regele Franței (o ligă evanghelică ce urma să lupte contra ligii catolice). În această lucrare (care nu a fost publicată existând sub formă de manuscris și fotocopie) a fost descoperit de către A.E.Waite un desen reprezentând un trandafir cu o cruce în centru. În aceste încălcite ițe mai apar Christian de Anhalt și John Dee (celebrul mistic englez aflat în 1583 la Praga din dorința de a intra la curtea regelui Rudolf al II-lea). Aceste persoane se pare că nu au fost străine de scrierile rozicruciene din moment ce Confessio... se deschide cu niște pasaje luate din cartea lui John Dee Monas Hyeroglifica, iar Nunta chimică ... are pe pagina de titlu monada scriitorului englez.

Descrierea romanului Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz

monada lui J. Dee răsturnată

Pentru anul în care a fost scris romanul simbolul nunții nu era ceva nou sau neașteptat. Se pare că festivitățile de la nivel înalt, cele care se manifestau cu mult fast, au atras atenția publică chiar și pe vremea aceea în care media era aproape inexistentă. Ceremoniile organizate cu ocazia decernării însemnelor ordinului pentru, pline de fast și străluicre, cu piese de teatru jucate de către artiști englezi veniți special odată cu delegația și concerte susținute în colaborare cu muzicienii din Wurttemberg, semănau și prevesteau nunta care urma să se petreacă. Acompaniamentele muzicale din timpul ceremoniei de decernare și banchetul care a urmat (cu felurite mâncăruri) au fost greu de uitat de către istoricii din acea perioadă care au consemnat evenimentele, dar și pentru oamenii de rând.

Întregul roman abundă de imagini și simboluri religioase. Desfășurarea acțiunii este întinsă pe parcursul a șapte zile (vezi Genesa) și pe alocuri se îmbină cu povestirea unor vise, văzute ca niște experiențe spirituale în care spiritul pătrunde în alte lumi unde spre alte inițieri. Imaginile leului (simbolul regal) și al fecioarei (simbol polivalent) sunt foarte utilizate, leul însoțind însemnele regale iar fecioarele devenind călăuze pentru toți eroii din roman, cavaleri necunoscuți sau simpli discipoli ai unor ordine obscure. Totul începe printr-un sunet de trompetă în apropierea sărbătorilor pascale și se continuă într-o necontenită vervă inițiatică de-a lungul unui drum care trece printr-o părdure întunecată. Nimic nu este gratuit și toate eforturile eroului sunt răsplătite prin distincții asemănătoare unor insigne. La fiecare trecere a unui prag i se oferă o medalie, o insignă, un medalion, un inel, toate având inscripții mobilizatoare redate în latină în latină cum ar fi:

Mutus Liber - Isaac Baulot

Arta este servitoarea naturii, Natura este fiica timpului, Dumnezeu lumina soarelui sau lăudat să fie Dumnezeu în veci). Fiecare eveniment este un motiv de inițiere într-un acompaniament de muzică și fast. Eroul trece repede de la stări de autoînvinurie la buna dispoziție (râs nevrotic uneori), de la stări meditative, de contemplare sau de sinceră recunoștință la regrete și frământări interioare. Un eveniment aparent banal și anume observarea zeiței Venus stând întinsă pe un pat de ceramică lipsită de orice veșmânt, va atârna neașteptat în finalul romanului. lăsând imaginația cititorului să lucreze dar și păstrând secretul care plutește deasupra ordinului. 

Mutus Liber - Isaac Baulot

Sunt redate multe procedee alchimice prin care Regele și Regina sunt readuși la viață într-un castel construit după  legi ascunse și guvernat de o putere implacabilă. Christian Rosencreutz este mai mult un observator voarte exigent cu el, foarte brutal atunci când se ivesc ocazii de a-și spune părerile personale. 

Numele Rosencreutz pare a avea în spate istoria ordinului cavaleresc, dar și a alchimiei. Găsim referiri la trandafiri în numeroase scrieri achimice dar și la Dante sau Luther. Roua este văzută în scrierile alchimice ca un solvent universal, un solvent al aurului, iar imagini din cartea Mutus Liber redau acest procedeu secret într-o serie de mai multe desene neînsoțite de nici un cuvânt. În acest context crucea își pierde greutatea fizică, luând densitatea luminii.

Concluzii

În loc să combată abundența de cărți esoterice, alchimice, ocultiste, J. V. Andreae și cei care au pus umărul la construirea acestui ordin mai mult politic decât spiritual, au ales să ofere un roman prin care să sugereze iminența căderii orânduielii religioase, iminenta venire a unor noi vremuri, existența unor ordine spirituale deținătoare a unor secrete, renașterea completă a omului și a calității vieții. Rudolf II dăduse liber unor învățături obscure să se exprime, în ciuda interdicțiilor papale, astfel că foarte repede curtea regală a orașului Praga s-a umplut de șarlatani, magi, profeți falși, astrologi. Chiar dacă în anul apariției primelor manifeste regele era deja mort (murise în 1612) evervescența dată de aceste cunoștințe neclare stăpânea încă (Frederic I era la rândul lui un ocultist și alchimist, mai temperat totuși decât predecesorul său). Nevoia de minune, de senzațional, a fost speculată fără sorți de izbândă de autorii scrierilor rozicruciene care doreau să sprijine din umbră Regele și Regina (adică pe Frederic I și regina Elisabeta) care erau reprezentați mereu înveșmântați cu diverse însemne, în locuri care abundau de diverse mașinării sofisticate pentru acea vreme (grădini cu statui miscătoare și fântâni cântătoare) sugerând forța lor și speranțele în renașterea atât de dorită.
Istoria va avea un sfârșit nu prea plăcut, armatele regelui Frederic I suferind o înfrângere rușinoasă în 1620. Casa regală fuge lăsând în urmă multe bunuri, inclusiv mult râvnitele însemne ale Ordinului Jartierei. 

Bibliografie

Frances A. Yates - Iluminismul rozicrucian, ed. Humanitas 1998
***                    - Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz, ed. Herald 2013