puful spart

Foto: Simona Andrei

pentru că aşa este la modă mă aşez pe bancă
apa lipăie gleznele
               se mai ţin doar în pieliţa unei amintiri

primul puls este să aştept
chiar dacă nu mai ştiu exact cum arăţi

un câine aruncă pământ în spate
doi îndrăgostiţi se ţin de mână şi se joacă de-a yo-yo printre copaci

cineva îmi mângâie inima cu un os
totul se învârte spre înăuntru
mă apucă o scârbă de toată frumusețea
în timp ce patrula se plimbă molatec cu chipiurile la subraț

devin fumul unui furnal
îmi schimb forma necontenit prin explozii invizibile
venele se sparg ca niște neoane
minutele smulg carnea de pe mine și puful dintr-o pernă

nu departe
vânzătoarea cu unghiile multicolore
oferă vata pe băţ următorului