interioare asigurate

Paul Nougé

când pereții podeaua și tavanul se unesc într-un punct pe ecranul meu interior
aș putea să țip ca un nebun ce pipăie carnea transpirată a viziunilor
dar ar face asta pe vecina căreia îi dau săru' mâna! pe repeat dimineaţă de dimineaţă
să scoată capul prin crăpătura ușii înhămată cu lanțul
întrebând în gând ce s-a întâmplat
și să-i răspundă ecoul neonului și al pereților zgâriați?

ar scoate țipătul meu pe cineva
lipa lipa
în  papuci de plastic pe holul transformat în scară
să se dea mai buimăcit decât în realitate
să vadă ce s-a întâmplat
în timp ce închide mai bine ușa de la gunoi?

s-ar porni telefoanele voastre de pe noptiere să sune de capul lor
la poliție la salvare sau
măcar la întâmplare
luminând brusc întunericul încăperilor goale?

s-ar răsuci cheile în yale pe interior
ca niște iubiri
fără să aflu dacă mă înjură sau mă binecuvântează?