de toamnă

ploaia lovește în geam
cu picături de metal

e dimineață și cearceaful
s-a făcut de mărimea unui gând
iubita s-a spart în milioane de furnici
care s-au răspândit
în lume

așa că
mă visez probând pălării cu boruri largi
pe care aleargă speriați
niște cobai

mielul poate să deschidă oricând
ultima pecete