în fiecare om există un os de refugiu

l-am visat pe Blecher că-mi spunea

cel mai bine se vede moartea din pat
restul sunt iluzii
dar eu tot nu ştiu cum e
să bei cu un prieten la o masă ca o aripă de înger
soarele să-l oblige să-şi pună ochelarii cu lentile negre
tu să sari de la una la alta pe un cal de şah


oamenii din jur să-ţi giugulească din auz


chiar şi plimbările acelea lungi
care te scot din oase ca pe o stafie
sunt iluzii
ascultă-mă
lasă-te plimbat ca un câine bătrân