vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici
Risto Ratcovici (1903-1954) poet, critic, prozator, eseist. Publica mai multe reviste avangardiste: Reflexul tinerilor (1924), Arta (1925), precum şi volumul Mănuşile moarte (1927).
Icoana
Dacă văd o femeie
care să semene cu tine,
cu pardesiu cenuşiu şi albă pălărie,
mi se întâmplă să mă opresc pe stradă.
Cu toate că ştiu
că de mult putrezeşti
mă gândesc poate eşti tu.
De altfel, tu ştii:
în Dumnezeu n-am crezut
nici eu, nici tu.
Şi, de fapt, n-are nicio legătură cu El
faptul că doresc
candela s-o aprind în faţa tabloului tău.
Doi zori de zi
I
Scrumiera cea mare. Toate ţigările fumate.
Umbrele trosnesc.
Cineva nevăzut îşi trosneşte degetele.
Camera e plină de pustiu.
Când noaptea devine rumenie, lampa din fereastră o sting.
Înainte de zori mă duc în fostul ei pat, ca s-o visez.
Şi ea mi se arată. Trupul îi era vesel, dar chipul trist.
În revărsat de zori vedeam două lumânări lipite cum se desprind
una de alta, iar apoi se sting.
Şi auzeam glasul ei, care era ca un râs.
Se desprinde şi cade ca un argint.
Cineva a plecat undeva, eu plângeam.
Nu mai era despărţirea de ea, dar de oricine mă despărţeam,
era despărţirea de ea.
Şi tot aşa până s-a luminat de ziuă.
II
Am ieşi desculţ în nisip.Şi era rece ca o zăpadă şi ud.
Îngerii şi demonii urinaseră toată noaptea.
Pe nisip o mulţime de urme - de păsări, furnici, şerpi, şacali-
popoare de animale nenumărate.
Pustiul noaptea nu doarme.
Şi două urme de tălpi omeneşti:
cine oare astă noapte a trecut pe aici desculţ?
Zarko Vasiljevic (1882-19469) a fost poet, prozator, traducător. Provenea dintr-o familie de actori. Debutează cu în poezie în 1919. Volume: Miniaturi (poezii, 1924), Şoapte (poezii, 1924) şi Durerile străzii (poezii, 1934).
Broasca
A sărit în faţa luxoasei limuzine cu numărul 1892 - U -
chiar în clipa când în parcul orăşenesc
cădea prima frunză galbenă.
La răscruce mănuşa fluturată în sus
a sugrumat urletul sirenelor în cele patru părţi ale lumii,
o femeie a leşinat,
reporterii notau şi fulgerau cu kodakurile,
într-un şir lung şoferii şi căruţaşi înjurau de Dumnezeu,
şi uşurel s-a strecurat ambulanţa cu crucea roşie pe spinare.
Alba mănuşă fluturată în înalt s-a dezumflat
ca un Zeppelin înţepat.
Şi broasca şi femeia au fost duse la morgă.
Luxoasa limuzină şi-a lăsat numărul 1892 - U -
în nota circulaţiei.
Reporterii au dat fuga la redacţii
Şoferii şi căruţaşii s-au închinat şi au pornit mai departe.
A doua zi a apărut anunţul
Societăţii pentru protecţia animalelor
că toate broaştele din ţară au fost transportate cu aeroplanele în
Zanzibar -
iar seara este pregătit un banchet pentru 100 de persoane în onoarea lor.
Nostalgiile păienjenişului
(***)
Pe firele subţirele ce leagă stelele
am fost astă noapte acrobatul cu trestie de bambus
în zborul nebunesc şi temerar.
Am gonit de la o arcadă la alta,
am mâncat o corabie singuratică
cu pânzele pline de păsări ostenite,
şi cu pupilele deschise ca aripile
am furat tainele universului,
şi cu multă dibăcie şi har
am descoperit noi lumi,
am râs de telescoapele mirate
şi de logaritmii astronomilor,
Eu: acrobat cu trestia de bambus
în zbor entuziast şi temerar.
din avangarda sârbă ed. Princeps Edit, Iaşi 2006
Risto Ratcovici (1903-1954) poet, critic, prozator, eseist. Publica mai multe reviste avangardiste: Reflexul tinerilor (1924), Arta (1925), precum şi volumul Mănuşile moarte (1927).
Icoana
Dacă văd o femeie
care să semene cu tine,
cu pardesiu cenuşiu şi albă pălărie,
mi se întâmplă să mă opresc pe stradă.
Cu toate că ştiu
că de mult putrezeşti
mă gândesc poate eşti tu.
De altfel, tu ştii:
în Dumnezeu n-am crezut
nici eu, nici tu.
Şi, de fapt, n-are nicio legătură cu El
faptul că doresc
candela s-o aprind în faţa tabloului tău.
Doi zori de zi
I
Scrumiera cea mare. Toate ţigările fumate.
Umbrele trosnesc.
Cineva nevăzut îşi trosneşte degetele.
Camera e plină de pustiu.
Când noaptea devine rumenie, lampa din fereastră o sting.
Înainte de zori mă duc în fostul ei pat, ca s-o visez.
Şi ea mi se arată. Trupul îi era vesel, dar chipul trist.
În revărsat de zori vedeam două lumânări lipite cum se desprind
una de alta, iar apoi se sting.
Şi auzeam glasul ei, care era ca un râs.
Se desprinde şi cade ca un argint.
Cineva a plecat undeva, eu plângeam.
Nu mai era despărţirea de ea, dar de oricine mă despărţeam,
era despărţirea de ea.
Şi tot aşa până s-a luminat de ziuă.
II
Am ieşi desculţ în nisip.Şi era rece ca o zăpadă şi ud.
Îngerii şi demonii urinaseră toată noaptea.
Pe nisip o mulţime de urme - de păsări, furnici, şerpi, şacali-
popoare de animale nenumărate.
Pustiul noaptea nu doarme.
Şi două urme de tălpi omeneşti:
cine oare astă noapte a trecut pe aici desculţ?
Zarko Vasiljevic (1882-19469) a fost poet, prozator, traducător. Provenea dintr-o familie de actori. Debutează cu în poezie în 1919. Volume: Miniaturi (poezii, 1924), Şoapte (poezii, 1924) şi Durerile străzii (poezii, 1934).
Broasca
A sărit în faţa luxoasei limuzine cu numărul 1892 - U -
chiar în clipa când în parcul orăşenesc
cădea prima frunză galbenă.
La răscruce mănuşa fluturată în sus
a sugrumat urletul sirenelor în cele patru părţi ale lumii,
o femeie a leşinat,
reporterii notau şi fulgerau cu kodakurile,
într-un şir lung şoferii şi căruţaşi înjurau de Dumnezeu,
şi uşurel s-a strecurat ambulanţa cu crucea roşie pe spinare.
Alba mănuşă fluturată în înalt s-a dezumflat
ca un Zeppelin înţepat.
Şi broasca şi femeia au fost duse la morgă.
Luxoasa limuzină şi-a lăsat numărul 1892 - U -
în nota circulaţiei.
Reporterii au dat fuga la redacţii
Şoferii şi căruţaşii s-au închinat şi au pornit mai departe.
A doua zi a apărut anunţul
Societăţii pentru protecţia animalelor
că toate broaştele din ţară au fost transportate cu aeroplanele în
Zanzibar -
iar seara este pregătit un banchet pentru 100 de persoane în onoarea lor.
Nostalgiile păienjenişului
(***)
Pe firele subţirele ce leagă stelele
am fost astă noapte acrobatul cu trestie de bambus
în zborul nebunesc şi temerar.
Am gonit de la o arcadă la alta,
am mâncat o corabie singuratică
cu pânzele pline de păsări ostenite,
şi cu pupilele deschise ca aripile
am furat tainele universului,
şi cu multă dibăcie şi har
am descoperit noi lumi,
am râs de telescoapele mirate
şi de logaritmii astronomilor,
Eu: acrobat cu trestia de bambus
în zbor entuziast şi temerar.
din avangarda sârbă ed. Princeps Edit, Iaşi 2006
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare