oameni de lângă noi

îi ies din mânecă
vagoane de tramvai

a crescut acolo
ca un păr la subraţ

dimineaţa zici că este un cleşte
cu pete de psoriazis pe mânere
seara un clovn cu nuci mari
în loc de nasturi

toate burlanele din oraş
sunt îndreptate spre capul lui
ceea ce îi dă tot dreptul
să se creadă un fel de rege
neîntors din cheiţă

odată mi s-a făcut milă de el
i-am lăsat uşa deschisă la un fir de iarbă
toată noaptea a fost furtună
copacii maşinile băncile oamenii casele
toate parcă erau într-un blender

_ - _

locuieşte într-o fântână
ajutând oamenii
să ia cât mai multă apă în găleată
şi tinându-le de urât
celor care mai cad acolo

unuia i-a arătat chiar un munte de monede din aur
sub care ar fi moaştele unui rege
cu o coroană veştejită

scoate capul afară doar
ca să vadă din când în când
dacă a revenit sfârşitul lumii

_ - _

are câte un pinten pentru fiecare respiraţie
din viaţă

nu fumează ţigări
fumează nopţii în care şi-a învelit iubita
una cu ochii unei dame de cupă

e înalt şi fascinant ca o lumină de lanternă în noapte

pentru el
firele de iarbă sunt tot un fel de blocuri
aşa că nu le calcă
zboară deasupra lor
dacă l-ai întreba
ţi-ar spune că este pelerina lui dumnezeu

_ - _

locuieşte în caleidoscopul unui copil de trei ani

când se uită
copilul îl găseşte mereu
zbenguindu-se
gata să asculte noutăţi
să i se povestească despre umbrelă
şi marile plimbări la magazinul din colţ

are genunchii mereu în alt loc
şi capul îi ia diferite forme

copilul l-a botezat plastilină
dar când i-a povestit despre mirosul plastilinei
l-a rugat să îl schimbe
şi cum se consideră un foc prins între lentile
i-a zis copilului să îl strige
chibrit

când copilul nu se uită
se chirceşte
genunchii îi intră prin peipt
şi i se-nfig în lună
ai zice că este un cavaler
cu lance
oprit să se odihnească

când altcineva se uită prin caleidoscop
se scurge în ochii lui
şi aşteaptă ca altcinevaul
să se plictisească
făcând chiar să îi lăcrimeze ochii dacă este nevoie

_ - _

el este mai mult decât aceste două litere

are pielea granulată
semn că a crescut între răgete de lei

lucrurile lui
sunt ca nişte versuri din tatăl nostru
nu le schimbă niciodată
este mereu uimit de ele
găsindu-le tot timpul
un alt unghi din care nu le-a privit

este hipo când vine vorba de zi vară nisip
cu toate astea este primul om descoperit zilnic
de razele soarelui

pentru el durerile
sunt ca nişte sunete de trompete
ale unor îngeri agăţaţi de treptele unei scări

are mulţi ochi
speră că
până va muri să ajungă să îi deschidă pe toţi