25 iunie 2009

umbrele de pe tavan s-au transformat în ploaie

după ţipătele acelea
veneau nişte săruturi
ca o ploaie torenţială
după tunete

apa dispărea în glastre
spre alte ţărâmuri

ne făcusem din buze
plase de peşte
şi ne căutam peştişorul auriu
pe trupuri

auzeam în noapte cum cineva
ciopleşte
îmi ziceai mereu
că se lucrează încă la
poarta sărutului

şi îţi adunai palma de pe chipul meu

palma în care
femeia aia în vârstă
îţi ghicise ceva

te durea cuiul
în care
poza noastră de nuntă
nu va sta niciodată

treizeci de ani

toate sunt la fel

cana galbenă de pe masă
cât o fântână
cărţile înşirate în baie
în loc de gresie

periuţa de dinţi
cu zâna măseluţă
ascunsă în ea

scrisorile ei
împachetate frumos
am uitat unde le-am pus
dar dorm liniştit
pentru că există

momentele acelea
când simţi nevoia
să primeşti
o basculă de aer proaspăt

toate sunt la fel

chiar şi chipul meu din oglindă
care mă roagă dimineaţa
să mă trezesc căci altfel
nici el

16 iunie 2009

ce viseaza un aparat de foto



si voi zbura peste blocuri


pana cand...






si tot asa

să nu uiţi ştefane

prin faţa geamului
trece un câine

p.m.

prima iubită
probabil
că are un lapsus cu privire la numele meu

m-am oprit o secundă
din perforat actele

mi-am agăţat privirea
într-un cui imaginar
din aer
şi am rămas aşa

dacă mă prindea momentul ăsta
când eram la aragaz
ar fi sărit blocul în aer
de dragul ei

08 iunie 2009

din ce plămâni suflă vântul

lumina cădea pe trepte ca o minge
noi
aveam mersul ghemuit în glezne
hainele ne erau îmbâcsite cu numele noastre
dar pe cine să luăm la subraţ să fugim unde

uşa de la intrare
făcea zgomot când intra cineva
atunci unul dintre
noi
a inventat jocul
cine deschide primul uşa cu puterea gândului

05 iunie 2009

războiul ei cu ea

a lipit cu lacrimile ei pe o planşă mare
multe confetti

oamenii veneau ca atraşi de magnet se uitau
şi intrau în tablou repede prea repede
spre supărarea publicului care se manifesta sonor în fundal
mai apuca doar să îi sărute pe tălpi
ca să nu le mai înflorească riduri

din rama tabloului au ieşit păsări ca furnicile după ploaie
atunci a zâmbit a simţit
pentru prima oară în viaţă
că în piept îi bate o inimă în care este o altă inimă
care ascunde o altă inimă
zâmbetul ei uni soarele cu luna
şi se putea uita la nori ca într-o fântână

îngerii plămânilor ei
ai rinichilor ai pielii ai degetelor ai sânilor
ai gemetelor şi tot aşa
aruncau de plictiseală
pietricele în mare sperând să ridice nivelul apei
şi să înece pe toată lumea

salvador dali si disney

doar pozele vorbesc




04 iunie 2009

o noapte cât o mie şi una

în noapte se auzea un huruit de avion

ferestrele erau deschise
ca nişte paranteze

ea purta tanga
pe post de aripă

stăteam în faţa oglinzii
ca la o icoană făcătoare de minuni

ţeava nereparată din bucătărie
picura în găleata roşie
pusă de ea
cu partea mai puţin frumoasă
spre perete

03 iunie 2009

hai să plângem

hai să plângem
acum
păpuşii i-a zburat capul spre timpuri
mai bune
prin faţa blocului trece profu de sport
gârbovit
nu mai e cel care ţipa la tine
să faci podul
până ce ameţeai
şi te vedeai făcând
podul peste caietele de şcoală
peste ghiozdane
teme teze
în timp ce
părinţii tăi se certau
în coapsa ta dreaptă

aseară ai visat
că alergi pe treptele reci
cu banii în mână la nenea de la şase
să plăteşti întreţinerea
trebuia să te întorci
cu o hârtie micuţă fără ea
mai bine nu

hai să plângem
hai să mitraliem obrajii cu
gloanţe de apă
hai să facem dragoste
ca şi când ar fi ultima dorinţă
a unui condamnat la moarte

citeşte până dai de tine

hai măi
recunoaşte
eşti dat dracului

imunitate fără ketonale
ţii sănătatea în dinţi
ca rambo cuţitul

eşti ca barajul de la cernavodă
/nicio lacrimă nicio lacrimă nicio lacrimă/

eşti ca un ţipăt sub duş

ca menta

băăăăăăăăăă
dă dumnezeu
copy paste prin lume
după tine

eşti...
eşti...
eşti...

eşti
cel care citeşte poezia asta

02 iunie 2009

oamenii trebuie să se numere din doi în doi

lătrau crinii

noi
vâsleam prin săruturi

ne aminteam cum
alergam pe plajă
în 1616
să prindem luna sau peştii

pe atunci nu ieşea rugina prin clădiri
cum iese azi
ca un înecat la mal

ţineam soarele sub limbă
să fie noapte
şi
nu mai eram în 1616

01 iunie 2009

barbari la pragul ochilor

când noaptea dispare
suptă ca cerneala în stilou
omul are de
urcat scări
de mers care pe unde
de iubit
de respirat
de privit la afişe
afişe ce se vor oglinzi
ce împing pereţii pielii
imaginar doar
până spre marginea lumii

astfel omul vede
cum să iubească
cum să se spele pe dinţi
cum să mănânce alături de cei dragi

el
vede ochii iubitei
fără pixeli
ca două oznuri
bagă mâinile în buzunar
şi
îşi pipăie sexul

ea
vede cum ar trebui
să îi zâmbească
şi
îşi muşcă buzele să nu zboare

când mâinile i se opresc din crescut
are impresia că nu poate îmbrăţişa
mai mult
şi îşi spune că
nu are rost să pună ulei
pe balamaua aia de la uşă
care scârţâie rău de tot
de două vieţi

17 mai 2009

poate să fie tigru pe moment apoi doar iederă

ochiul lui stătea pe noptieră
ca o potcoavă

un ochi
fără coroana de spini a genelor

vecinii mergeau cu cârlige la nas
când treceau pe lângă uşa lui
înjurau

ea
voia doar să împingă ochiul
puţin mai încolo
după cărţi
în faţa cărora să pună poză aia veche
cu ei doi
când erau pe munte
şi muntele sub ei
şi toate astea într-un chenar

prima lor fotografie
poate chiar din viaţă

cât timp au mai aşteptat
pe ăla
să developeze pozele
ea
chiar îşi rodea unghiile
de aia a şi rămas aşa
cu sânii mici

16 mai 2009

balaurul tăcea în groapă ronţăind

nimeni nu ştia
ce naiba mai ronţăia balaurul acela

se număraseră între ei
îşi număraseră animalele
dar nu ieşea nimic în minus

cu toţii mulţumiră acelui voinic
care venise cine ştie de unde
săpase o groapă de unul singur
şi băgă cine ştie cum
balaurul în ea

i-au adus cele mai frumoase fete
dar el refuză
le-a spus totuşi ceva la ureche
şi ele s-au întristat
o văduvă
a zis că fetele acelea or să moare
fete bătrâne

balaurul ronţăia
noi
copii fiind ne prindeam de mână
ne apropiam de marginea gropii
lăsam picături de salivă în formă de lacrimă
să pice peste balaur
şi fugeam
nu auzeam niciodată marele impact

oamenii deveneau din ce în ce mai agitaţi
se uitau în larg nu mai făceau diferenţa
între un om care se zbate în apă
şi unul care vâsleşte spre mal

oamenii mureau
balaurul tăcea în groapă ronţăind

*
în tot acest timp pe partea cealaltă a globului se juca ping pong în aşteptarea anului nou pe străzile principale unii se continuau prin buze se cânta străzile erau nespălate cerul senin cu stele rare dar luminoase ferestrele deschise şi oamenii zâmbind faceau semne cu pumnul către cer pe un drum lăturalnic o femeie este jefuită strigătele ei de ajutor se confundă cu euforia generală într-un apartament al unui bloc cu zece nivele şi cu magazine la parter b. stinge lumina verifică gazele apa curentul când se va întoarce peste şase ore va dormi aproape o zi la jumatea anului se va căsători cu /ea/ copilul va fi fată şi îi vor plăcea poveştile cu hipopotami de orice culoare numai să aibă umbrelă
*


din când în când
noi ne uitam la lună
dar nu
luna era acolo şi balaurul ronţăia

15 mai 2009

Premiile Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, ediţia a XXIX-a

Devenită tradiţională, reunind de două decenii personalităţi marcante ale culturii române şi invitaţi de prestigiu din străinătate, ediţia de anul acesta s-a desfăşurat în perioada 8-9 mai 2009 în localitatea Sebeş, Alba.


Cu această ocazie s-au acordat următoarele distincţii şi premii:
Marele premiu al Festivalului „Lucian Blaga” Domnului Profesor Doctor DUMITRU MICU, critic şi istoric literar, autor al unor importante studii şi monografii, printre care se remarcă cele consacrate operei lui Lucian Blaga.

Premiul „Teologica”, pentru întreaga activitate desfăşurată pe tărâm cultural şi spiritual,

• Înalt Prea Sfinţiei Sale BARTOLOMEU , Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
• Înalt Prea Sfinţiei Sale ANDREI, Arhiepiscopul Alba Iuliei
• Înalt Prea Sfinţiei Sale LUCIAN , Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã

Premiul „ALMA MATER” Domnului Profesor Doctor ACHIM MIHU, sociolog, antropolog şi eseist pentru activitatea universitară şi contribuţia însemnată adusă la notorietatea Festivalului Lucian Blaga.

Premiul pentru exegeză, secţiunea Filosofie
• Domnului Profesor doctor OVIDIU DRIMBA, istoric literar, comparatist şi traducător, autor al unor importante lucrări ilustrând diverse epoci ale culturii şi literaturii universale
• Domnului Profesor Doctor DIMITRIE VATAMANIUC, critic şi istoric literar de prestigiu, membru de onoare al Academiei Române

Premiul pentru exegeză, secţiunea Poezie:
Domnului Profesor Doctor ION POP, poet, critic şi istoric literar, teoretician al avangardei literare.

Premiul pentru exegeză, secţiunea Dramaturgie Doamnei Profesor Doctor DOINA MODOLA, critic de teatru şi teatrolog

Premiul pentru traducerea operei blagiene: Doamnei Profesor Doctor RODICA ALBU, traducător, autor şi coautor al numeroase volume, studii şi articole

Premiul Premiul pentru diplomaţie culturală
• Excelenţei sale, Domnului ambasador ION BRAD, poet, prozator, dramaturg, traducător, promotor al culturii transilvane şi româneşti
• Domnului Profesor Doctor HORIA BĂDESCU, poet, prozator şi eseist, promotor al culturii româneşti peste hotare

Premiul „BIBLIOS” Doamnei Profesor Doctor ANCA SÎRGHIE, cercetător al istoriei literaturii, expert în carte veche românească, bibliolog

Premiul pentru editarea operei blagiene, EDITURII ARDEALUL, Director Domnul EUGENIU NISTOR

Premiul Fundaţiei „Lucian Blaga” Sebeş Domnului ION HOREA, poet reprezentativ al literaturii contemporane

Premiul „EX AEQUO” pentru întreaga activitate dedicată poetului şi filosofului Lucian Blaga:
• Domnului GHEORGHE MANIU, iniţiator şi promotor al Festivalului „Lucian Blaga”

• Domnului ION MĂRGINEANU, poet, scriitor, antolog, autor al unor numeroase lucrări monografice, volume de poezie, romane şi eseuri.

Plachete de execenţă pentru contribuţia deosebită adusă la cunoaşterea şi promovarea vieţii şi operei lui Lucian Blaga în spaţiul românesc şi universal:

1. Domnului MIRCEA ALBULESCU, actor, publicist, poet şi prozator
2. Domnului ZENOVIE CÂRLUGEA critic literar şi scriitor
3. Domnului doctor RADU CĂRPINIŞANU
4. Domnului academician MIHAI CIMPOI, critic, eseist şi istoric literar
5. Domnului PROFESOR DOCTOR GEORGE PIŞCOCI- DĂNESCU, Franţa
6. Domnului GHEORGHE GRIGURCU, poet, critic literar, eseist
7. Domnului DAN HĂULICĂ, eseist literar şi critic de artă, membru de onoare al Academiei Române
8. Domnului ION MILOŞ, poet şi scriitor din Suedia
9. Doamnei LUCIA MUREŞAN, actriţă
10. Domnului VIOREL MĂRGINEAN, pictor, membru de onoare al Academiei Române
11. Domnului PROFESOR DOCTOR MIRCEA POPA, istoric şi critic literar
12. Domnului conferenţiar universitar doctor RADU ROTARU
13. Domnului PROFESOR DOCTOR MIRCEA TOMUŞ, istoric şi critic literar
14. Regretatului poet GRIGORE VIERU, membru corespondent al Academiei Române
15. Domnului DOREL VIŞAN, actor şi poet
16. Domnului Profesor Doctor JOSÉ MARÍA PAZ GAGO, scriitor, cercetător, comparatist şi semiotician
17. Domnului INGO CESARO, poet , Germania
18. Doamnei FLAVIA COSMA, poet, Canada

Ca la fiecare ediţie a fost organizat şi un concurs de creaţie literară şi de artă plastică.
Juriul a acordat următoarele premii:

CONCURS CREAŢIE LITERARĂ

Marele premiu al festivalului acordat de Primăria Mun. Sebeş
- DRAGOŞ IOAN – BAIA MARE

Premiul I acordat de Consiliului Local Sebeş
- CIOBANU ŞTEFAN ALEXANDRU - BUCUREŞTI

Premiul II acordat de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş
- PÂRVAN ALEXANDRA – PITEŞTI

Premiul III acordat de Fundaţia Culturală „Lucian Blaga” Sebeş
- DALIAN LOREDANA FLORENTINA – SLOBOZIA

Premiul Bibliotecii Judeţene Alba Iulia
- CÂMPEANU VALERIU – GHIMBAV jud.BRAŞOV

Premiul Editurii „Ardealul” şi al Revistei „Izvoare Filozofice” Tg.Mureş
- TURIAC FLOREA – IZVOARELE jud. OLT

Premiul pentru eseu acordat de Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga”
şi de revista „Gând Românesc”
sponsorizat de BIROUL NOTARIAL ILIŞESCU
- ŞOPTICĂ CIPRIAN IULIAN - IAŞI

Premiul pentru proză acordat de Centrului Cultural „LUCIAN BLAGA”
- ALBU DANIELA - BUCUREŞTI

Premiul pentru eseu acordat de CLUBUL ROTARY
- MIU CONSTANTIN – MEDGIDIA jud. CONSTANŢA

Premiul Revistei „Oglinda Literară” Focşani
- GRIGORE GRIGORE – com. FINTA jud. DÂMBOVIŢA

Premiul Revistei „Caiete Silvane”Zalău
- PRICOP RĂZVAN – IONUŢ - CONSTANŢA

CONCURS CREAŢIE PLASTICĂ

Premiul I – MĂCINIC EUGEN – SEBEŞ

Premiul II – ANDRONE ANAMARIA – SEBEŞ

Premiul III – BARTOC IOAN HOREA - BLAJ


sursa: Centrul Cultural “Lucian Blaga” Sebeş

14 mai 2009

let it grow

degetele mele ies
din părul tău
fără aer
ca dintr-un lan de porumb

îngerii
au ajuns
trei la o aripă

te privesc
cum îţi întorci venele
ca pe ciorapi

îmi amintesc de mâinile tale
cum veneau spre trupul meu
ca nişte gloanţe

îmi place să te privesc
cum mă priveşti
acum
în noapte
stând ghemuită în faţa mea
cu genunchii pe lângă urechi
ca nişte cercei

09 mai 2009

cu inima trei sferturi

era întuneric
sau violoncelele tăceau

păşeam pe rând
să nu ne repetăm
în dragoste

oamenii
se învârteau în cearşafuri
ca elicele unui avion

ieşeau castani şi din gurile de canal
ieşeau de oriunde
fără să ne intre crengile
în ochi

o linişte
ca în largul unei coli de scris

08 mai 2009

povesteşte-te

colac peste pupăză vine
noaptea

04 mai 2009

copilăria se duce când îţi dai seama că nu porţi îngeri la subraţ şi începi să te razi

într-o zi s-a născut un buzdugan
vată pe băţ
vată pe băţ

*
şi bunicul ăsta
cât de înalt este bunicu
buniculeeeeeeeeeee opreşte-teeeeeee

trece ziua
trec soldăţeii în coloană
sub framul obez
*
.lingura cu supă.

chipul mamei
trece în lingura cu supă
apoi iar în faţa mea
iar în lingura cu supă

nu râde mănâncă
şi un nerostit
creşti naibi creşti
*
şi somn somn somn somn somn
somn somn somn somn
somnul ca o mobilă pe care nu se aşterne
praf
*
fata vecinului are chef de joacă
ce bine că există scări să pot coborî la ea
nu am tată nu am mamă

în holul blocului vocea ei
răsună eu nu am curaj să vorbesc

îmi zice că face pipi
şi se aşază în poziţia aceea lângă calorifer
apoi ridicându-se
s-a spart ţeava şi râde

îi arăt că pot atinge cutiile poştale
dar nu pot şi cad
ieri le-am atins
sunt urmele mele pe praful de deasupra
mi-a spus bunica

genunchii sunt roşii ca doi sori la amiază
un nene mă vede şi zice zâmbind
nu e grav pune pipi pe rană
mă duc repede la balta de la calorifer
mă pun în genunchi
şi spun
înger îngeraşul meu ...
*
noaptea vin păsări care
îmi ciugulesc hainele
ştiu asta pentru că
într-o seară
am văzut-o pe mama cum deschide geamul
*
aseară tata
a vorbit cu mulţi stropi de scuipat
aşa cum nu am voie eu
iar o să bage mama maşina de spălat
şi o să plângă
*
fata vecinului este de ieri soţia mea
mama ei urmează să ne facă
un copil

01 mai 2009

convoi de tăcere

lătratul câinilor era un lasou
ţinea luna priponită de tâmplele oamenilor

el stătea

ceilalţi ziceau în gând
că stă într-o rână
necuviincios

cuvintele lui
se dădeau într-un balansoar
şi chipul
îi era plin de riduri
adevărate dune de tăcere

eu îmi iubeam iubita
care se ascunde noaptea
prin cearşaf
cum se ascunde apa sub solzii de peşte

el stătea

ceilalţi nu ştiu ce mai ziceau
în gândul ăsta al meu

praful de pe drum
se tot ridica spre cer
curând se va forma
o nouă lună

19 aprilie 2009

o gaza

16 aprilie 2009

cerul interzis

el apăruse pe stradă în ziua în care igrasia muşca din camera mea
este mult spus muşca
pe atunci apăruse doar într-un colţ şi semăna cu un cot de iubită ieşit de sub cearşaf
el era la costum cu o batistă albă la buzunarul hainei
un vecin mi-a zis că ar fi un ochi de ciclop
am chemat un zugrav
la propriu şi la figurat l-am momit de pe stradă cu o sticlă de tărie
a reparat colţul apoi l-a pozat şi-a pozat ustensilele pe mine pe el
a zis că are o nevastă geloasă
într-un târziu aveam să îi admir spatele cu pantalonii lăsând să i se vadă o parte din fundul lui mare cum se dizolvă pe scări în întuneric
a doua zi m-am trezit şi m-am dus la geam
el era tot acolo
&
igrasia se întinsese pe tot tavanul
arăta acum ca un cearceaf mototolit
l-am sunat pe zugrav
o să vină şi nevastă-mea ana nu mă crede că mă duc şi a doua zi la acelaşi apartament
pe la şase erau în cameră
ana s-a dus să facă o cafea
îmi plăcea firescul ei
&
el îşi continua mersul prin faţa blocului
unde mânca omul ăsta unde dormea
abia ce mi-am pus întrebările astea
poate chiar le-am rostit cu voce tare când zugravul mă anunţă că terminase îşi clătea ustensilele
ana îmi aranjase puţin prin casă
tavanul era ca nou
cât o să ţină?
seara m-a trezit o durere de măsea
parcă era soneria de la uşă
am luat repede o pastilă nici nu ştiu dacă una potrivită pentru măsea
cert e că mi-a trecut
m-am uitat pe geam el tocmai îşi aprindea o ţigară
&
igrasia a apărut iar
am sunat la zugrav
a răspuns ana la telefon a zis răguşit că zugravul soţul ei adică se îmbolnăvise că este la el la spital şi că ar fi frumos dacă aş veni şi eu
că îmi lăsase numărul ei de telefon în cartea de poezii a lui tudor arghezii
i-am închis
&
el nu se uita la nimeni
doar se plimba
oamenii îşi dădeau întâlnire pe lângă el
era ca un punct de reper al cartierului începusem să îl invidiez
mi-am zis că dacă nu mai spăl geamurile nu o să îl mai văd şi nici igrasia nu se mai reflectă în geam
am adus alt zugrav
era tăcut
a reparat tavanul în linişte m-am trezit că îl întreb de celălalt zugrav şi de nevasta lui
ana
nu mi-a răspuns
dimineaţă tavanul era ros deja din el ieşea o bară de fier ca o trompă de elefant
mă aşteptam să văd tencuială prin pat pe covor prin papuci să dau de ea prin păr dar nu
geamurile deveniseră deja unsuroase nu îl mai vedeam nici pe el nici igrasia nu se mai reflecta
am căutat cartea lui arghezii am găsit numărul
&
am sunat-o pe ana
a zis că vine de fapt era la uşa mea când am sunat-o ce coincidenţă
bărba-su era bine avea ceva la stomac intestin prapure
nici doctorii nu ştiau
igrasia mea semăna cu cea din rezerva unde stătea nu am ştiut dacă să mă bucur
am făcut dragoste nu o deranja igrasia parcă era ceva firesc
a zis că o repară ea furase ceva meserie
când am ieşit de sub duş tavanul era ca nou ea era la fereastră şi se uita la el
mâine îţi spăl şi geamurile mi-a zis
dacă te atingi de ele te omor era seară când m-am trezit că îi răspund aşa şi eram singur în cameră
igrasia subţiase tavanul periculos de mult
mă puteam trezi cu vecinul peste mine
m-am îmbrăcat şi am ieşit în stradă
am trecut pe lângă el
în parc am întâlnit-o pe ana
dormea pe o bancă mă aştepta
îi dădusem întâlnire şi nu venisem
nu ştiam să mă port cu o femeie mi-a zis uitasem de ea şi mai aveam tupeul să vin după şase ore
de ce am închis telefonul( da chiar când îl închisesem mi-am zis )
m-a mirosit să vadă dacă nu am fost la alta am rugat-o să înceteze
i-am zis să mergem la bărba-su în vizită mi-a explicat că era târziu nu te mai lasă şi dacă am fi sărit gardul câinii ne-ar fi sfâşiat
ziua portarii îţi zâmbesc câinii îţi ling mâna
ajunsesem în faţa blocului meu
&
el îşi aprindea o ţigară ana s-a dus să îi ceară un foc s-a apucat să vorbească nu ştiu ce cu el eram nervos voriam să vină să repare tavanul
el o ţinea de vorbă i-am făcut semn că o aştept sus am urcat şi m-am aruncat în pat am adormit greu am avut coşmaruri se făcea că eu repar tavanul şi ana stă întinsă pe jos ca şi când ar fi căzut de la nu ştiu ce etaj m-am trezit cu dureri în toată carnea
ana vorbea cu el în continuare poşteau o ţigară
l-am sunat pe soţul anei
mi-a răspuns nu era la spital cică ana dispăruse şi nu dădea de ea fugise de acasă
i-am spus tot mai puţin că făcusem dragoste cu ea
mi-a zis că vine mi-a mulţumit şi m-am simţit prost am ieşit afară m-am apropiat de ei
el vorbea tot mai aprins ea râdea la fiecare gest i-am zis că vine soţul ei
au râs amândoi
ea m-a luat în braţe şi m-a dus sus
am făcut iar dragoste m-am trezit noaptea târziu
tavanul era reparat ea dormea lângă mine
am deschis geamul
&
soţul anei vorbea cu el care tocmai îi arăta fereastra mea
am fugit în bucătărie am luat un cuţit şi am omorât-o pe ana
nu a schiţat nici un gest
parcă era deja moartă
când a intrat soţul ei ana nu mai era o tocasem mărunt o amestecasem cu mortar şi reparasem tavanul care se stricase iar la aprinderea becului
dădusem şi cu vinarom
i-am zis că nu ştiu unde este că o luasem de jos dar fugise mi-a mulţumit nu avea alţi prieteni mi-a mulţumit mult
s-a uitat la tavan s-a bucurat că a ţinut reparaţia că nu a mai apărut igrasia îmi aduce aminte de ana mi-a zis
&
el mă priveşte ciudat de atunci
mi-a zis într-o zi că ar vrea să îmi vadă tavanul îi e dor de ana

cine ştie de când

în loc de omuleţul din gât
o grenadă cât un măr de la mega image

stelele
lipite de frunze
ne păcăleau că scot cântece de greier
din jobenele de iarbă

oamenilor le crescuseră picioarele
noi treceam
pe dedesubt
ca pe sub o mulţime de
arcuri de triumf

metroul
cu roţi de flori
ne-a prelungit săruturile
şi în burta pământului

11 aprilie 2009

acatist

Condacul 1
Am ţipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat şi-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâţia morţi atâta apă

Icosul 1
Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase cât fierul de călcat la care te uitai şi ziceai că seamănă cu barca din care cobora mereu un miros de peşte căruia mama îi spunea tata

Bucură-te iubito că îţi voi aduce gogoşi calde care îţi vor lăsa pe buze o mustaţă de zahăr
Bucură-te iubito cea care spui te iubesc pe munte cât să audă doar pietrele
Bucură-te iubito cea care vrei să urci pisicile pierdute prin copaci pe lună
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 2
Am început să semăn cu cineva pe care nu l-am văzut decât din profil se plimba pe acoperiş cu un stol de păsări la subraţ acel om trăgea tare aer în piept până îi venea luna în gât atunci tuşea de ieşeau păsări din trunchiurile copacilor

Icosul 2
Mama te mângâia pe păr la culcare mâna ei se mânjea de sorin (cum îi spuneai tu la soare încă de pe atunci că îţi doreai un frate) îţi spunea poveşti până ce vocea ei se dubla apoi se tripla se înlănţuia într-o horă de iele şi tu adormeai mama ta se transforma în păpuşa de la capul patului

Bucură-te iubito cea care ai în loc de sfârcuri doi ochi de înger
Bucură-te iubito că ţie nu îţi mai răsare noaptea de sub pat
Bucură-te iubito cea frumoasă ca miezul unei rodii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 3
Am pe gură lipit un bileţel galben pe care scrie /buze/ nu ţip pentru că nimic nu mai ajunge la capăt în aceste zile tălpile mi se dizolvă în drum şi alunec

Icosul 3
În ziua când te-ai îndrăgostit prima oară îţi ieşeau fluturi din buzunare şi pielea îţi făcea poc pe ici pe colo aveai cutii în care îţi puneai bătăile inimii atunci când o să te atingă prima oară visai să vă transformaţi în unul şi acelaşi lucru tu ai fi vrut în tobogan poate şi el

Bucură-te iubito meterezo
Bucură-te iubito îţi spun până şi cerşetorii în loc să te roage de bani
Bucură-te iubito căreia pot să îi bag mâna printre coaste ca printre gratii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condocul 4
Îmi este dor de cârligele bunicii care ţineau dimineaţa agăţată de sârmă o vacanţă întreagă nu arunc la gunoi cojile le vitaminizez în mine privind la maşina de spălat iau lecţii de dat peste cap ca să mă transform

Icosul 4
Visele tale stăteau neciugulite de nimeni oamenii erau departe dacă ar fi venit vreunul cu un pahar cu apă s-ar fi evaporat până şi omul îţi plăceau doar oamenii spontani ca sughiţul oamenii tineri invidios de tineri cu ciorapi curcubeu până în bărbia genunchiului

Bucură-te iubito că nu te frige soarele când îl cuprinzi
Bucură-te iubito că tălpile încă îţi suportă greutatea de pe creştet
Bucură-te iubito sâmbure cu sâmbure
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 5
Învăţătorul meu este cerşetorul dimineţii care îşi caută mâinile sub pietre draperia nu mă ţine treaz trasul ei însă da visez la o mobilă fără canturi şi la un pescar în larg fără barcă

Icosul 5
Când priveai la păsări din pieptul lor ieşeau alte păsări veneau la tine ţiganii cu sufletul de aluminiu vroiau să îţi ghicească în zaţul de cafea depus pe inimă orice asemănare este pur întâmplătoare spuneai oglinzii

Bucură-te iubito că aşa se bucură animalele de pradă după ce sunt sătule
Bucură-te iubito cruce de pâine pe apă din care ciugulesc peştii
Bucură-te iubito că mă pot uita în inima ta ca printr-un vizor
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 6
În ridurile cuvintelor se simt unduirile sunt nişte serpentine unde sternul zboară haotic ca o hârtie în vânt mai sunt speranţe pentru că există cel puţin un om care încă nu s-a născut

Icosul 6
Oamenii cu tabieturi la butonieră te înghionteau de parcă ai fi fost un sac de cartofi în tine erau însă gânduri multe şi frumoase numai bune de sărutat pe frunte dar cine să pună urechea pe pieptul tău ca să te asculte şi să rămână urma urechii ca semn al certitudinii că da se apasă cu implicare

Bucură-te iubito că ai un dulap cu mai multe sertare decât loc pentru ele
Bucură-te iubito că stau îngerii în jurul tău ca la o sobă
Bucură-te iubito ca firele de iarbă în care se face dragoste
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 7
Pe stradă sunt linii ca în palmă sub formă de ebrietate din loc în loc vânzători cu privire de sticlă pisată cresc printre boscheţii de la marginea bordurii curând nu o să se mai deosebească piatra de câine

Icosul 7
Mama ta uitase obiceiul de a mai avea palme imense iar poza tatălui avea mereu un nimb de praf în jur spre tine veneau păsări în galop aveai o glugă ca o capelă după ce mâncai pâine strîngeai firimiturile într-o grămăjoară sub formă de munte pe care visai să ajungi

Bucură-te iubito mai ai până să mai poţi fi văzută doar prin microscop
Bucură-te iubito care visezi tâmple în flăcări
Bucură-te iubito că există iarbă în verde
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 8
Deschid uşa la frigider mă loveşte o lumină albă ştiu că voi visa mirese în hol potcoavele încălţărilor ard mocnit în fundal o muzică de scaune trase pe podea

Icosul 8
Când va veni el în pieptul tău va începe să crească o girafă şi te vei trezi cu capul în nori fericită inima deja la regim va semăna cu un cântec de fluier

Bucură-te iubito vom căsca braţele admirându-ne gingiile iubirii
Bucură-te iubito bucură-te sepia
Bucură-te iubito aşa întinsă peste munţi văi şi ateliere de potcovit
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 9
Când eram copil mă jucam cu mingea a venit un băiat mai mare mi-a luat mingea şi a degajat-o sus în soare aşa tu cu mine te rog

Icosul 9
Afară ningea cu fulgi cât căţeii de usturoi îţi atârnai visele pe sârmă erai roşie ca un fier înroşit văzându-l pe el ninsoarea s-a oprit brusc de parcă te-ai fi aflat în faţa unei frunţi de dumnezeu îl sărutai de parcă ai fi lins un nor îţi venea să îi strângi pielea dorind să rămâi cu el sub unghii

Bucură-te iubito fără abajur
Bucură-te iubito cu tot cu plajă
Bucură-te iubito când visezi şi când eşti visată
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 10
Cititul doar decupează din norii de hârtie forme fără lesă şi când mergi prin pădure singurul lucru prin care te deosebeşti de copacii din jur este inima răsucită în piept ca o ţigară în scrumieră

Icosul 10
Era unul din cei căruia visai să îi ghiceşti în plescăitul de dimineaţă să îl ţii în palme ca pe o gâză cu el soarele va trece prin dreapta pe o bicicletă cu miros de salcie oamenii în vârstă cu umbra în formă de avion de război vă vor binecuvânta prin tăcere

Bucură-te iubito de câte cifre există pe lume
Bucură-te iubito că nu îţi mai face stomacul ca o maşină de spălat
Bucură-te iubito aer care trage la cântar
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 11
Peste masa din camera mea zboară păsări în formă de cană de mouse de pix de hârtie de monitor de cutie de chibrituri iar pereţii le arată direcţia

Icosul 11
Fire de păr adică multă multă frică ştiai că geamurile trebuiesc spălate pentru a fi văzuţi oamenii mai bine şi că nu trebuie să primeşte aplauze dimineaţa când reuşeşte să te îmbraci acum toate s-au rezovat parcă gheaţa pe care stăteai s-a îngroşat mult cu un zgomot de fermoar

Bucură-te iubito cu tot cu frunze
Bucură-te iubito ce ţi-ai înfăşurat aripile ca pe nişte ziare
Bucură-te iubito ca un zgomot ce sparge vitraliile liniştii
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică

Condacul 12
În metrou mă uit de la nivelul înălţimii mele capetele oamenilor par nişte boabe de struguri aşteptând să se contopească toţi în vin să se cunoască să contribuie să ocupe acelaşi spaţiu

Icosul 12
Ghivecele tale vor deveni adevărate terenuri agricole iubeşti florile le uzi cu apă apa de la botez după cât de frumos ţi se reflectă chipul în ea de la o vreme

Bucură-te iubito că te transformi în păpuşa cu care te jucai când erai mică
Bucură-te iubito căci mai ai două braţe ce îţi mocnesc în piept
Bucură-te iubito ca un colţ de pâine transformat într-un cap de peşte
Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică