alți poeți români postați pe acest blog aici
Virgil TEODORESCU
MUCLES
Mucles zice oglinda ascunzându-se după perdea,
derier le rideau,
dulapul întreabă instinctiv: ce-i aia mucles,
oglinda aproape goală,
căci între timp se desbrăcase sperând să-şi alunge ridurile
şi să-şi refacă identitatea,
urlă, nemaiavând ce face:
la urma urmii lăsaţi-mă în pace,
dulapul însă zise: lasă, lasă,
întodeauna te-ai crezut frumoasă,
vă credeţi toţi drepţi, -
era pe vremea-n care bostanii insurecţi
cărpau prosteşte şi destul de des,
şi când din întâmplare unul intră-n dulap
crezând că-i sală de autopsie
răcnind fără accentul circumflex:
mucles
dulapul foarte sigur de el se luă de cap
şi cică-ar fi rămas mult timp perplex.
IUBITA COASE
Eu sunt marele om care trece pe şosea
fără iubita mea
Virgil TEODORESCU
MUCLES
Mucles zice oglinda ascunzându-se după perdea,
derier le rideau,
dulapul întreabă instinctiv: ce-i aia mucles,
oglinda aproape goală,
căci între timp se desbrăcase sperând să-şi alunge ridurile
şi să-şi refacă identitatea,
urlă, nemaiavând ce face:
la urma urmii lăsaţi-mă în pace,
dulapul însă zise: lasă, lasă,
întodeauna te-ai crezut frumoasă,
vă credeţi toţi drepţi, -
era pe vremea-n care bostanii insurecţi
cărpau prosteşte şi destul de des,
şi când din întâmplare unul intră-n dulap
crezând că-i sală de autopsie
răcnind fără accentul circumflex:
mucles
dulapul foarte sigur de el se luă de cap
şi cică-ar fi rămas mult timp perplex.
IUBITA COASE
Eu sunt marele om care trece pe şosea
fără iubita mea
