joi, 12 ianuarie 2023

Kind hearts can kill

 Lista de filme despre care am scris aici

Dacă ai citi o scurtă prezentare a filmului Kind Hearts and Coronets (1949, r Robert Hamer) care ar suna cam așa (un tânăr englez, cu o descendență nobiliară, ucide 8 membrii ai familiei pentru a intra în posesia titlului și a moștenirii), ai zice că vei fi pus în fața în fața unui sângeros și diabolic criminal și că vei asista la niște scene terifiante urmate de o urmărire intensă. Dar filmul punând crimele (și toate întâmplările care decurg) într-un reflector al unei ironii duse la extrem, reușește să construiască o comedie neagră într-o lume a etichetei nobiliare. Louis Mazzini (Dennis Price) este condus în acțiunile sale criminale de o dorință de răzbunare pentru niște nedreptăți aduse mamei sale mai mult decât de o dorință de înavuțire, deci am putea spune că scopul scuză mijloacele. Dar 1. modul cum sunt tratate cele 8 crime (destul de rapid și în notă ironică), 2. faptul că toate victimele sunt jucate de același actor (Alec Guinness), 3. vocea egală și caldă a eroului detaliind printr-o ironie a intonației și a insinuărilor planurile minuțios gândite, 4. gesturile nobile a tuturor personajelor (oameni de rând, preotul, servitorii etc) dând senzația că te afli într-o lume utopică a unor gesturi nobiliare etc, ne relevă faptul că filmul, departe de a ne vicia propriul comportament în societate, ne face totuși să simpatizăm cu Louis prin urâțirea victimelor și prin cosmetizarea contextului. Are dreptate Andre Bazin când spune :,,Ar fi absurd să analizăm psihologic protagoniștii din acest film, aceștia se justifică estetic în alt mod. Așa că ni se va părea simpatic când vom vedea cum Louis se prezintă pe sine ca un tip aparte, superior (când vorbește de nașterea sa unde, tatăl a murit la câteva minute, spune, scuzându-se că nu are amintiri despre el ,,În aceste circumstanțe se înțelege că am prea puține s.n amintiri despre”) poate chiar ca un Dumneeu în mâinile căruia puterea de pedepsire este justă, chiar dacă pur subiectivă. El nu scrie o penitență în seara de dinaintea condamnării (ar fi fost un gest al unui simplu catolic), el scrie, într-un spirit de avangardă pentru acele vremuri, o autobiografie lipsită de orice ascunziș, (,,Memoriile mele!) pe care o vom vedea în ultimul cadru stând pe masa de scris alături de altele (călimară, fructieră cu struguri și altele), sugerându-mi un tablou Natură moartă cu memorii și fructe. Scrisul elegant, extrem de îngrijit, pedant (cum vor fi chiar și crimele în serie) ne relevă încă o dată spiritul lui venit din altă lume decât a spectatorului. Și pentru că lumea din film în care acționează (omoară) Louis pare a fi nici ea recognoscibilă, orice conflict dispare (nu există tensiune în film) iar procesul absurd în care se vede aruncat seamănă mai mult ca un proces al cărților de joc din Alice in Wonderland în care a nimerit Phileas Fogg care face un pariu cu mama lui (adică cu sine) că poate să ajungă să ia titlul nobiliar atât de dorit într-un timp foarte scurt. Poți spune că lumea prezentată în film ar ridica mingii al fileu pentru a se face ironii dure la adresa clerului, a nobilimii, a justiției, a relațiilor de iubire etc dar nu este așa. Filmul este ceea ce este, subiectul este ceea ce este, personajele sunt ceea ce sunt. O fotografie a unei lumi care în camera obscură (camera lipsită de un rațional) se vede cu susul în jos. Legea gravitației, care ține societatea pe picioare, este cea a absurdului. Dar vom vedea că Absurdul sec este și revelator trezindu-ne la realitate: acuzat de o crimă pe care nu a comis-o (găselniță a filmului nu a romanului din care s-a adaptat) în mijlocul unui ocean de crime, este eliberat în ovațiile oamenilor de rând, chiar și a autorităților (nu doar pentru spectatori devine un personaj simpatic cu care nu ai cum să nu ții), dar ieșit pe ușa închisorii are o schimbare radicală a expresiei feței, echivalentă unei treziri. Este momentul în care pare că spectatorul este trezit din această altă lume (utopie? distopie?), momentul în care The end vine așa cum îi șade unui astfel de film: ca niște puncte de suspensie sau ca o virgulă.


0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!