joi, 18 august 2022

Les Enfants du Paradis - film franțuzesc de neratat

 

Les Enfants du Paradis (Marcel Carné, 1945) se bazează foarte mult pe semnificația poetică a titlului. Expresia Les enfants ... se referă la publicul de la balconul de sus al unui teatru (vorbim de anii 1820) care era extrem de gălăgios și putea dicta succesul unui spectacol. Oameni de mahala, sensibili la vodeviluri și scălămbăieli trebuiau cuceriți primii prin orice mijloace. De o tânără (Garance) se îndrăgostește un mim (Baptiste) este atras doar pentru curtoazie un actor (Frédérick Lemaître) și este foarte aproape să fie tâlhărită de un hoț (Pierre François Lacenaire).Aceste patru personaje intră într-un joc al vieții, putând lesne să îi vedem cum se comportă în fața unui sentiment care îi aprinde precum acei les enfants. Se simte, nu de puține ori, pana poetică a unui Jacques Prévert care a avut o contribuție la scenariu.


Viața teatrului de la începutul secolului XIX este redată îngroșându-se efervescența de început, sărăcia și mizeria actorilor (sărăcie și mizerie care nu le ating sufletele) și farmecul descoperirii noilor forme de exprimare (a se vedea reprezentările mimului în prima parte, care era ținut la ușă ca o rușine a teatrului apoi reprezentările din a doua parte privite cu respect și în tăcere de toată lumea). Este un teatru în teatru în lumea care este un teatru etc etc. Și da, nimănui nu-i pasă de lucrurile mărunte ale omului (drama și tragedia din mijlocul carnavalului care le anihilează țipetele) sau mai bine zis ale actorului.

Cele trei reprezentări ale forței masculine sunt personaje reale, împrumutându-se în construirea personajelor bucăți din biografia fiecăruia. Par că se adâncesc odată cu trecerea timpului, îndepărtându-se de o anumită candoare și veselie întâlnite în prima parte. Sunt personaje care se respectă reciproc, care evită duelul dar nu fug de conflicte. Chiar și Garance care în prima parte se lăsa privită de bărbați (printre care și cei trei eroi) în partea a doua este cea care îi privește din secret.

Filmul stă sub puterea de expresie a lui Baptiste, sub pata albă a unei emoții, a unei expresii, a unui om. Un personaj care a contribuit la îmblânzirea (maturizarea) acelor les enfants, un neliniștit care odată ieșit de pe scenă, în stradă, nu se mai poate face auzit. Pentru că atunci cu toții devenim Les Enfants du Paradis și prin gălăgia noastră carnavalescă întoarcem spatele actorilor.


0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!