Lucrurile de lângă noi ajung nubile - Iustin Panța

alți poeți români postați pe acest blog aici

Dispută

sursă foto

Să te trezești, brusc în fața unui om care raționează,
înaintea unui om fără visuri, care nu cântă,
să te trezești din dans în fața unui om care nu dansează,
a stat pe margine și te-a privit cu ochi de gheață, infailibil.
Zadarnic porți în buzunare busuioc,
te va înfrânge,
te plimbi pe plajă, chiar pe linia curbă ce separă nisipul uscat de cel umed,
se întunecă, pierzi urma liniei șerpuitoare și intri în apă până la glezne,
el îți spune, Te-ai udat, ai să răcești -
biseptol, aspirină Bayer, inhalații, spune, accentuând fiecare silabă,
i-ai răspunde, dar ți s-a făcut deodată frig - poate ai febră

ieri m-am uitat toată ziua la televizor; astăzi am dormit toată ziua (să dormi vreo patru ani...) - mortificare. Tot ceea ce mă face să gândesc peste o anumită măsură începe să mă indispună. Cu grijă fac în așa fel încât gândurile să nu coboare de la suprafață. Este atât de bine așa/ Mâine mă voi uita, iarăși, toată ziua, la televizor. Liniștea adâncă a lucrurilor.

iarăși el are dreptate.
Îți stă la capul patului, îți încălzește ceaiul,
medicamentele -  din șase în șase ore - te va însănătoși
până la urmă


Exil

Ai plecat de trei ani -
în ultimii cinci ani pe care i-ai stat în șară
n-ai mai putut avea nici o slujbă,
ca să trăiești meditai cu ore de germană copii de securiști -
crudă ironie a soartei

ultima oară când ne-ai făcut o vizită am insistat să primești bucata aceea groasă de slănină, dacă n-o poți trece granița arunc-o, și-am spus, tu mi-ai adus două pachete- unul de cafea și celălalt de țigări, le-am fumat împreună, mi-ai spus că pe la voi se fumează foiță, iese mai ieftin, la plecare, ți-am spus să îmi aduci aminte să îți dau câteva pachete de Carpați, nu-i o idee rea, mi-ai sugerat, erai obosit

mi-am pus ouăle în cuib străin, mi-ai scris într-o vedere,

vorbesc într-o limbă și gândesc în alta,

ce să însemne Univers? ți-am scris eu, răspunzându-ți,

uni-vers, un vers unic, o lume în care totul rimează?

Nu, nu... mi-a sosit prompt răspunsul tău într-o scrisoare scurtă,-

în nici un caz asta.

Lucrurile de lângă noi ajung nubile

Lucrurile de lângă noi cresc de parcă ar fi niște copii
și-i privim într-o zi surprinși că au ajuns oameni în toată firea
nu ne vine să credem când le găsim în buzunare țigări
sau când îi surprindem sărutând o fată
Lucrurile ajung nubile, devin mai puternice decât noi,
când le revezi (când, adică, le vezi pentru întâia oară cu adevărat,
așa cum  sunt în realitate)
și-ți dai seama de vigoarea lor, nu-ți vine a crede-
tu ești din ce în ce mai  fragil, mai sfărâmicios -
vaza din sticlă albă acum e ciobită,
îți amintește seara când ea a vrut să așeze acolo garoafele,
vaza i-a alunecat și a spus, Urăsc florile
Bomboniera de pe colțul bufetului are pe fundul ei câteva bomboane de mentă

în clasa a III-a învățăm despre numere mari și învățătoarea ne-a spus că un milion este un număr foarte mare, atât de mare încât dacă ai vrea să numeri din unu în unu până la un milion nu ți-ar ajunge toată viața ca să sfârșești. Lucrul acesta m-a lăsat perplex. Am rugat-o să scrie numărul pe tablă și a scris 1.000.000.(Poate că numărul acela a fost pentru mine prima reprezentare falsă a zeilor). Crescând, întâmplarea din clasa primară îmi revenea uneori în memorie, mergând pe stradă, în timpul cinei, când făceam dragoste etc.Ajunsesem la vârsta la care un simplu calcul mi-ar fi dovedit dacă învățătoarea spusese atunci adevărul, și totuși amânam  să fac o socoteală de câteva minute ce mi-ar fi dovedit că se poate număra până la un milion în câteva luni (cu pauze rezonabile de masă, somn etc) Amânarea a avut asupra mea influențe nefaste, mi-a creat nenumărate stări negative, uneori, în câte o împrejurare plăcută îmi amintesc brusc că nu puteam număra într-o viață de om până la un milion și toată seara aceea era întru totul ratată. Și adevărul este că modesta și, la urma urmei, buna mea învățătoare, nu a fost singurul dascăl de care trebuia să ascult

topite definitiv, fac corp comun cu metalul
și nimeni nu îndrăznește să o curețe.
Eșarfa vișinie a dispărut,
Scrumiera s-a spart de curând, praful încă nu s-a depus
pe locul unde a stat și o pată rotundă, de curățenie
întrerupre uniformitatea prafului de pe bufet.
Nu s-a spart, de fapt a fost furată, cunoaștem și hoțul.

(poeziile au fost preluate din IUSTIN PANȚA - OBIECTE  MIȘCATE (I) ed Vinea 2003, București)