miercuri, 15 ianuarie 2014

uri



Goya - Uriașul

m-am ridicat deasupra gândacilor
și firelor de iarbă
am trecut de vârfurile înclinate ale ulucilor
de coroanele copacilor

m-am înălțat cuminte deasupra norilor și avioanelor
am început să alerg din planetă în planetă ca în curtea școlii
ridicând pietriș în urmă
la început aveam mâinile în buzunare
apoi am aruncat de nenumărate ori bumerangul care sprijinea bezna
până s-a întors în formă de revolver
(mi-a spus cineva că așa va fi pentru o foarte lungă bucată de timp)
când zepelinele nu mai aveau loc de sânge și mi-au ieșit prin piele
m-am urcat pe umerii mei de unde
mi-am privit la timpul prezent chelia cum dezvelea creierul
încet
insesizabil

mi-am băgat chipul pe țeava revolverului
pluteau fulgi de inox în razele de lumină
am țipat cu dragoste la cineva
era răcoare i-am zâmbit dar se ducea la culcare
și a trântit ușa cu putere
în carnea mea multicoloră

3 buşeli:

  1. Ce sentiment cosmic ai creat aici, Ştefan! Îmi vine să te întreb ce mănânci, ce bei, ce citeşti, cum scrii, cum vine inspiraţia la tine "şi aşa mai departe", vorba lui Gellu Naum. Dincolo de glumă, e memorabilă această poezie a ta. Am impresia că "uri" vine de la uriaş, dacă nu cumva de la o ură, două uri...

    RăspundețiȘtergere
  2. sinapsă cu titlul "uri". o terapeută denumește imagini "ur", imaginile primare sau arhetipale, prezente ca și potențialități inconștiente. când o imagine "ur" găsește ecou într-o situație vitală concretă se întâmplă o rezonanță care declanșează o emoție. țeava revolverului fumega, nu?

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!