De-a lungul a patru seri o să postez poeziile câștigătoare la concursul de poezie Strada Mare. Astăzi încep, cum este normal, cu Marele Premiu care constă în un pachet special de personal branding
ținut de Ovidiu Bufnilă (în valoare de 1000 de lei)
MARELE PREMIU un pachet special de personal branding
ținut de Ovidiu Bufnilă (în valoare de 1000 de lei) - See more at: http://alexandervsalexander.blogspot.ro/p/blog-page_11.html#sthash.MVzFe7Xb.dpuf
MARELE PREMIU un pachet special de personal branding
ținut de Ovidiu Bufnilă (în valoare de 1000 de lei) - See more at: http://alexandervsalexander.blogspot.ro/p/blog-page_11.html#sthash.MVzFe7Xb.dpuf
MIHĂILĂ GABRIEL
NICOLAE
Data şi locul naşterii:
09.11.1986, Galaţi
- am debutat cu versuri în revista “Dunărea de Jos” –
Galaţi, în anul 2011;
- a urmat apariţia în Antologia "Rugă fără
sfârşit", 2012;
- apariţii în diverse antologii, reviste online: Negru pe Alb (colaborator, administrator, redactor revistă, o perioadă de aproximativ un an), Esenţe, Rocada, Confluenţe lirice (editor - inactiv), “membru – poate recompensa texte” Agonia Română, “membru comunitate” Agonia English (in trecut www.poezie.ro);
- activ în cenaclul "Noduri şi Semne", din Galaţi
(din lipsa timpului sunt inactiv pentru o perioadă) - apariţii în diverse antologii, reviste online: Negru pe Alb (colaborator, administrator, redactor revistă, o perioadă de aproximativ un an), Esenţe, Rocada, Confluenţe lirice (editor - inactiv), “membru – poate recompensa texte” Agonia Română, “membru comunitate” Agonia English (in trecut www.poezie.ro);
Premii:
premiul II -
Festivalul-Concurs Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor",
Ediţia a XLV-a, 2013, Târgovişte;
premiul III -
Concursul Național
de Poezie “Ion Sângereanu”, ediţia II-a, 2013;
premiul II - Concursul de Poezie "Poeme pentru Viaţă", 2013;
premiul I - Festivalul Concurs Naţional de Poezie "Costache Conachi", ediţia a XXI-a, 2013, premiul Cenaclului Literar "Calistrat Hogaş" şi Diploma De Onoare - Tecuciul Literar Artistic;
premiul II - Concursul de Poezie "Poeme pentru Viaţă", 2013;
premiul I - Festivalul Concurs Naţional de Poezie "Costache Conachi", ediţia a XXI-a, 2013, premiul Cenaclului Literar "Calistrat Hogaş" şi Diploma De Onoare - Tecuciul Literar Artistic;
premiul Editurii Charmides şi al revistelor "Hyperion"
şi "Conta"- Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a
Operei Eminesciene "Porni Luceafărul…", ediția a XXXII-a;
premiul III -
Concursul Naţional de Literatură "Geo Bogza", ediţia a III-a, 2013;
premiul revistei „Poesis" - Festivalul-concurs de literatură „Rezonanţe Udeştene”, ediţia a XVIII-a, 2013;
premiul II şi premiul revistei "Feed Back" - Concursul Internațional de Poezie "Grigore Vieru", ediția a V-a, 2013;
premiul III - Concursul Național de Poezie „Ion Sângereanu”, ediţia I-a, 2012;
laureat al Festivalului Naţional de Poezie “Costache Conachi”, ediţia a XX-a, 2012.
premiul revistei „Poesis" - Festivalul-concurs de literatură „Rezonanţe Udeştene”, ediţia a XVIII-a, 2013;
premiul II şi premiul revistei "Feed Back" - Concursul Internațional de Poezie "Grigore Vieru", ediția a V-a, 2013;
premiul III - Concursul Național de Poezie „Ion Sângereanu”, ediţia I-a, 2012;
laureat al Festivalului Naţional de Poezie “Costache Conachi”, ediţia a XX-a, 2012.
diverse premii la concursuri online.
Notele obținute la concurs
Marius Surleac 9
Marian Dragomir 8.25
Ovidiu Raul Vasiliu 9.25
Ștefan Ciobanu 8
caz de catharsis
nu-mi mai pasă
dacă iarna s-ar prăbuși în spatele meu nu m-aș întoarce să-i privesc ultimele clipe de viață pentru că mila mea i-ar da putere să continue
cerul ăsta își poartă razele de soare ca pe niște măști
tot frigul pleacă din oameni
oamenii au ajuns să cerșească pământ cerului
/moartea/
vorbesc de moarte
cum vorbește un copil de păpușa lui preferată
/întunericul/
pe dinăuntru caz de forță majoră
câteva lămpi difuze discută intervenția soarelui în viața mea
Doamnelor
eu am domesticit întunericul
/mâna/
mâna mea e amputată demult și dată hrană caldă la străini
să nu o apuci ceea ce vezi e doar un braț surogat pe care creierul îl comandă să nu te mai atingă
ar fi trebuit să știi că oamenii nu sunt pelerine de ploaie
/inima/
8 mile
8 mile marine
8 mile deșertice
cui îi pasă câte atmosfere mai suportă
câtă depresurizare i-a fost necesară de fiecare dată să revină
abandonează sângele negru într-o pădure bântuită apoi mergi mai departe
inima îţi va renaşte
/femeile/
o cafea băută dimineața pe stomacul gol îți va da un boost
trei cafele te vor agita și te vor pune în pericol
/iubirea/
nu stă în piept ca într-un muzeu
oricât de bună va fi o imitație oricâți experți va păcăli
originalul e original oriunde l-ai pierde în lume
pânza nu-și uită niciodată culorile/
/Dumnezeu/
Dumnezeu e în tot
totul se întâmplă cu un scop
un copil a murit sfâşiat de câini
un copil a murit înghețat cu gerul din părinți licărind în ochi
un copil a murit înainte de a se naște chiuretat de vreun ginecolog aflat la datorie
Dumnezeu e în tot
Doamne încăpățânarea asta lupta asta cu tine sper să mi te facă un prieten adevărat
între mine și Tine e o închisoare
un lagăr de concentrare
Doamne
hai să îl dărâmăm împreună
/omul ca un călăreț/
sunt înnebunit după cactuși
îi las să se alinte pe lângă inima mea ca niște motani iubitori
îmi plac doar nopțile mai reci ca mine pentru că
doar așa mai pot simți ceva
cum să ocolești mirosul orașului ăsta putrezit
porțiuni de uscat gata să sară în aer cred că ne place să simțim căldura aia explozivă între brațe
căldura aia care sfărâmă lumi suflete
cum să ne mai adaptăm în ce să ne mai înfigem rădăcinile
apropierea trebuie să fie ca un segment nu o semidrepta să bată spre un nimic infinit
picioarele vor obosi și îți vor cade
nu vei găsi piese de schimb
totul se reduce la o mulțime vidă căreia încerci să îi imprimi o forță de rotație
dacă iarna s-ar prăbuși în spatele meu nu m-aș întoarce să-i privesc ultimele clipe de viață pentru că mila mea i-ar da putere să continue
cerul ăsta își poartă razele de soare ca pe niște măști
tot frigul pleacă din oameni
oamenii au ajuns să cerșească pământ cerului
/moartea/
vorbesc de moarte
cum vorbește un copil de păpușa lui preferată
/întunericul/
pe dinăuntru caz de forță majoră
câteva lămpi difuze discută intervenția soarelui în viața mea
Doamnelor
eu am domesticit întunericul
/mâna/
mâna mea e amputată demult și dată hrană caldă la străini
să nu o apuci ceea ce vezi e doar un braț surogat pe care creierul îl comandă să nu te mai atingă
ar fi trebuit să știi că oamenii nu sunt pelerine de ploaie
/inima/
8 mile
8 mile marine
8 mile deșertice
cui îi pasă câte atmosfere mai suportă
câtă depresurizare i-a fost necesară de fiecare dată să revină
abandonează sângele negru într-o pădure bântuită apoi mergi mai departe
inima îţi va renaşte
/femeile/
o cafea băută dimineața pe stomacul gol îți va da un boost
trei cafele te vor agita și te vor pune în pericol
/iubirea/
nu stă în piept ca într-un muzeu
oricât de bună va fi o imitație oricâți experți va păcăli
originalul e original oriunde l-ai pierde în lume
pânza nu-și uită niciodată culorile/
/Dumnezeu/
Dumnezeu e în tot
totul se întâmplă cu un scop
un copil a murit sfâşiat de câini
un copil a murit înghețat cu gerul din părinți licărind în ochi
un copil a murit înainte de a se naște chiuretat de vreun ginecolog aflat la datorie
Dumnezeu e în tot
Doamne încăpățânarea asta lupta asta cu tine sper să mi te facă un prieten adevărat
între mine și Tine e o închisoare
un lagăr de concentrare
Doamne
hai să îl dărâmăm împreună
/omul ca un călăreț/
sunt înnebunit după cactuși
îi las să se alinte pe lângă inima mea ca niște motani iubitori
îmi plac doar nopțile mai reci ca mine pentru că
doar așa mai pot simți ceva
cum să ocolești mirosul orașului ăsta putrezit
porțiuni de uscat gata să sară în aer cred că ne place să simțim căldura aia explozivă între brațe
căldura aia care sfărâmă lumi suflete
cum să ne mai adaptăm în ce să ne mai înfigem rădăcinile
apropierea trebuie să fie ca un segment nu o semidrepta să bată spre un nimic infinit
picioarele vor obosi și îți vor cade
nu vei găsi piese de schimb
totul se reduce la o mulțime vidă căreia încerci să îi imprimi o forță de rotație
le jardin noir
fiecare zi e diferită
e ca și cum m-aș muta dintr-un motel ieftin în altul
încă de la intrarea în cameră tapițeria din ce în ce mai căzută
pare să sfideze hotarul unde sângele întâlnește ficțiunea un bec pâlpâind anemic
ademenește întunericul privesc jumătatea goală de pat ca pe o capcană de urs
ce are propria inimă bătând îmi spun că suferă de claustrofobie și închid
ochii sperând ca dimineața următoare să străpungă geamurile zoioase
diferența de la motel la motel
sunt vecinii din ce în ce mai joviali cu un libidou
insațiabil pentru satisfacerea ignoranței mă gândesc că aripile fără voință
sunt ca un avion fără combustibil dar ce folos dacă cerul e doar punctul unde
arată zâmbind cu degetul
o nouă cameră de motel deschid ușa
întotdeauna privesc după umăr nu cumva să fiu jefuit sau înjunghiat
nu hoții amatori mă îngrijorează ci hoții profesioniști care migrează
cu tine până în cel mai cald şi sigur loc
intru mă simt ca un străin la propria înmormântare
om pe dinăuntru negru îmbrăcat într-un costum alb îmi strâng propria mână cu forță
am să îmi las vechiul eu să numere barele fiecărei celule de sânge
care a murit pentru o cauză nobilă
inima asta a renăscut
și așa m-am trezit
e ca și cum m-aș muta dintr-un motel ieftin în altul
încă de la intrarea în cameră tapițeria din ce în ce mai căzută
pare să sfideze hotarul unde sângele întâlnește ficțiunea un bec pâlpâind anemic
ademenește întunericul privesc jumătatea goală de pat ca pe o capcană de urs
ce are propria inimă bătând îmi spun că suferă de claustrofobie și închid
ochii sperând ca dimineața următoare să străpungă geamurile zoioase
diferența de la motel la motel
sunt vecinii din ce în ce mai joviali cu un libidou
insațiabil pentru satisfacerea ignoranței mă gândesc că aripile fără voință
sunt ca un avion fără combustibil dar ce folos dacă cerul e doar punctul unde
arată zâmbind cu degetul
o nouă cameră de motel deschid ușa
întotdeauna privesc după umăr nu cumva să fiu jefuit sau înjunghiat
nu hoții amatori mă îngrijorează ci hoții profesioniști care migrează
cu tine până în cel mai cald şi sigur loc
intru mă simt ca un străin la propria înmormântare
om pe dinăuntru negru îmbrăcat într-un costum alb îmi strâng propria mână cu forță
am să îmi las vechiul eu să numere barele fiecărei celule de sânge
care a murit pentru o cauză nobilă
inima asta a renăscut
și așa m-am trezit
atunci când viaţa nu este un teanc
gros şi transpirat de bani
acolo unde ceasul arată miezul nopții
plăcile timptonice s-au izbit violent creând o nouă formă
de relief care împiedică trecerea timpului
toate străzile sunt goale
locuințele au luminile stinse
nici măcar o adiere de vânt nu cutreieră liniştea
natura și-a pierdut verdele solul are toate reflexiile negrului
precum o mantie de călăreț apocaliptic
***
o clipire a fost de ajuns pentru ca viața să fie răpită
plăcile timptonice s-au izbit violent creând o nouă formă
de relief care împiedică trecerea timpului
toate străzile sunt goale
locuințele au luminile stinse
nici măcar o adiere de vânt nu cutreieră liniştea
natura și-a pierdut verdele solul are toate reflexiile negrului
precum o mantie de călăreț apocaliptic
***
o clipire a fost de ajuns pentru ca viața să fie răpită
și dusă într-un loc mai
bun
***
de nicăieri o săgeată
îmi străpunge pieptul
direct în inimă
din nou
oamenii încep a vorbi
păsările își ocupă locul în nesfârșitul cerului
ambuteiaje în nuanțe de verde
se deșiră sub tălpile mele
viața se scurgea gălăgios dinlăuntru
iar eu scrijeleam c-un gust amar de inimă nelocuită
ultimele cuvinte
ce egoist am fost
ce egoist ammm
***
de nicăieri o săgeată
îmi străpunge pieptul
direct în inimă
din nou
oamenii încep a vorbi
păsările își ocupă locul în nesfârșitul cerului
ambuteiaje în nuanțe de verde
se deșiră sub tălpile mele
viața se scurgea gălăgios dinlăuntru
iar eu scrijeleam c-un gust amar de inimă nelocuită
ultimele cuvinte
ce egoist am fost
ce egoist ammm
aud în mine un bătrân
din ce în ce mai clar
atunci când vei simți că ești singur
pe lumea asta să nu te oprești la prima femeie care îți iese în cale
e ca și cum ai încerca să bei din apa mării atunci când ești deshidratat
pe lumea asta să nu te oprești la prima femeie care îți iese în cale
e ca și cum ai încerca să bei din apa mării atunci când ești deshidratat
naufragiatule
să aștepți vânt prielnic
și apoi să desfaci pânzele
să nu intri în panică
pentru că te vor mirosi toți prădătorii
cerului apelor pământului
chiar și semenii tăi
să nu lași cârma de izbeliște
nici un moment pentru că vei ajunge să te rotești
în jurul eșecurilor tale și nu ai să poți
găsi o fâșie de uscat
să nu adormi atunci când marea este calmă
furtuna te va prinde nepregătit
iar dacă un om se va îneca
lângă corabia ta să îl salvezi fără să aștepți
nimic în schimb
să aștepți vânt prielnic
și apoi să desfaci pânzele
să nu intri în panică
pentru că te vor mirosi toți prădătorii
cerului apelor pământului
chiar și semenii tăi
să nu lași cârma de izbeliște
nici un moment pentru că vei ajunge să te rotești
în jurul eșecurilor tale și nu ai să poți
găsi o fâșie de uscat
să nu adormi atunci când marea este calmă
furtuna te va prinde nepregătit
iar dacă un om se va îneca
lângă corabia ta să îl salvezi fără să aștepți
nimic în schimb
darkness falls
până mai ieri îmi
făceam griji
din rănile mele nu mai curgea o picătură de sânge
ci doar cuvinte
iar cuvintele se împuținau
mă gândeam că se pregătesc de ceva mare
o mare tăcere
am simțit cum lumea se termină
și o inimă începe să bată în sec o piatră care se sfărâmă în mii de bucăți
cât pentru o mie de oameni pregătiți pentru lapidare
nu i-am înțeles niciodată
întotdeauna au fost ca o salbă de lupi flămânzi urlând la gâtul meu
hmmm
întunericul
a devenit un anotimp lung și rece
un tablou din care îmi atârnă un picior slobod
gata să o ia la fugă
din rănile mele nu mai curgea o picătură de sânge
ci doar cuvinte
iar cuvintele se împuținau
mă gândeam că se pregătesc de ceva mare
o mare tăcere
am simțit cum lumea se termină
și o inimă începe să bată în sec o piatră care se sfărâmă în mii de bucăți
cât pentru o mie de oameni pregătiți pentru lapidare
nu i-am înțeles niciodată
întotdeauna au fost ca o salbă de lupi flămânzi urlând la gâtul meu
hmmm
întunericul
a devenit un anotimp lung și rece
un tablou din care îmi atârnă un picior slobod
gata să o ia la fugă
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare