un fluture şi ceva

pun mâna pe pix odată cu primele raze 

Alberto Giacometti

care dintre noi scrie? 
contează mai puţin 
cert este că troiene de litere încep să se depună 
mina pixului trece peste ceafa unuia uitat înăuntru lângă întrerupătoare 
de când cu potopul acela de depărtări nu mai pot fi sigur de nimeni 
dar eu scriu mai departe întind mâna până la orizont

aseară m-am luat de inima mea pământie 
am ascultat muzică eram pe balcon și dărâmam blocurile cu privirea
luna urâtă ca o ceapă veghea
dar acum scriu îmi e cald poate şi zâmbesc 
poate tocmai am intrat ca un fluture 
cine ştie unde şi mă zbat între perdea şi geam
cu zgomot de nu las stăpânii casei să adoarmă