într-o amiază
 |
| Yves Tanguy |
o fetiță fără un braț a venit până la
banca pe care ședeam de cine știe cât timp
mi-a făcut semne cu ciotul
ca o păpușă din care iese abundent vata
îmi mai aduc aminte de o zi asemănătoare
ploua nu puteam să ies dinăuntru
ploua în casa scărilor în lift
și tot așa
în biserici ardeau lumânări
o ușă s-a trântit puternic stropindu-mă cu sânge
ploua în casa scărilor în lift
și tot așa
în biserici ardeau lumânări
o ușă s-a trântit puternic stropindu-mă cu sânge
cam pesimist tonul poeziei, chiar tragic spre sfarsit.
RăspundețiȘtergerepei de ce tragic. doar pentru ca finalul este la alegerea cititorului, nu inseamna ca este ceva tragic de la sine. multumesc pentru citire
Ștergere