Snuff sau despre industria porno ce poate ține loc de mamă

vezi alte note de lectură > aici

Chuck Palahniuk aduce prin romanul Snuff, dincolo de un limbaj hard și o lumea privită mai mult printre degetele puse peste ochi, o întreagă psihoză americană privind îmbătrânirea și pierderea sexualității, și așa mucegăită genetic din naștere. Problema nu mai este o dramă hollywoodiana în mâinile scriitorului, ea este aratată ca un motor inconștient și al oamenilor de rând, al oamenilor depărtați de luminile atât de fierbinți ale reflectoarelor ce ar putea cauza astfel de dereglări hormonale.  

Turnarea unui film porno maraton în care o vedetă de profil dorește, oficial, să bată un record mondial prin întreținerea de relații sexuale cu 600 de bărbați, și neoficial, să-și dovedească nemurirea în fața propriului sine, aduce câteva personaje pitorești, toate fiind niște cheițe cu care intriga cărți se deschide ușiță cu ușiță. Reduși la stadiu de numere, pulărăii sunt cronometrați de o asistentă cu iz nazist, care-i forțează să-și termine treaba (oricare ar fi fost aia) într-un minut, pentru că, nu-i așa, dacă stăm după toți 600, nu mai plecăm acasă niciodată. Sheila, căci așa o cheamă pe asistentă, este apetisantă prin fluxul abundent de informații picante pe care le oferă cititorului cu titlul de Informație adevărată după fiecare paragraf. Prima intenție este să întrebi și pe google care, în ceea ce am căutat eu, nu a contrazis-o niciodată pe apetisanta (și aici mă refer la formele ei) asistentă. De exemplu, știați că Toto, cățelul din Vrăjitorul din Oz, era cățea? Șitați că tinerele catolice purtau urechile acoperite pentru a nu rămâne însărcinate cu Duhul Sfânt, care mai lăsase (pezevenchiul) pe Fecioara Maria gravidă prin ureche când i-a vorbit (desigur, conotațiile sexuale sunt vizibile, dar vă zic, nu sunt supărătoare)? Restul informațiilor vă las să le savurați singuri, credeți-mă, cel puțin o să vă schimbați părerile despre eorii serialului de comedie Ce vrăji a mai făcut nevasta mea? Să revenim la puli, și la nervozitatea anumitor bărbați care, toată viața lor au stat sub presiunea sexului, fie el de plăcere, fie el venit ca un abuz părintesc. Cartea arată cum sexul modelează fiecare gest, fiecare rid, fiecare fir de păr pubian. Personajele care înclină balanța camerei în care actrița porno își așteaptă numerele, sunt în număr de trei: numărul 72 (un tânăr inhibat de părinții adoptivi și care a mers toată viața spre un țel ce se va dovedi a fi fals); numărul 137 (un homosexual care are mare nevoie să fie văzut în film pentru a primi roluri în filmele cu heterosexuali unde, însă, avea ușile închise atunci), și în sfârșit, numărul 600 (un fost iubit al leșinatei din pat, al păpușii gonflabile cu carne, apropo, Sheila vă va spune cum de prima păpușă gonflabilă a fost confecționată de Hitler în una din fabricile de armament), care și-ar dori să țipe tare, cât să audă un platou, că are cele mai mari drepturi dintre toți masculii ăia mirosind a spermă, deși vremea lui s-a dus de foarte mult timp, și astea nu o zice bârfa ci filmele vechi (desigur porno) ce rulează non-stop în paralele cu acțiunea cărții, pe niște ecrane imense în sala de așteptare. Acești trei labagii nu intră în nici un joc erotic și nici măcar o aluzie nu fac cu Sheila prin preajmă, preferând să-și păstreze clipa de glorie pentru ceea ce va deveni cât mai curând una dintre cele mai lungi orgii filmate ever!, și toți, brusc, se vor îmbogăți. Fiecare vine cu actul lui compulsiv, trădător doar pentru ochii agili ai lu Sheila care îi va mirosi foarte bine dincolo de spermatozoizii colcăitori. 72 vine cu un buchet de flori, ceea ce tradează un secret profund pe care îl ține ascuns și pe care îl dorește rezolvat atunci, la acea orgie; 137 ascunde homosexualitatea și frica de rateu prin înghițirea pastilelor de viagra ca pe niște bomboane tic-tac (și lejeritatea ascunde o tensiune); 600 își vânează flocii cu un aparat de ras din minut în minut pentru a ascunde de fapt că, da! un actor porno are și sentimente, chiar sentimente de iubire. Cele trei personaje se intersectează cu Sheila ca un satelit ciocnindu-se de ei, contribuind cumva, fără să vrea, la derularea spre acel deznodământ, parcă deja calculat, al cărții. Ritmul este alert, se simte hiperactivitatea personajelor, abundența verbală, căutări de de refugiu dar și reveniri la locul uciderii. Este un loc unde bărbații nu sunt atât de violenți pe cât s-ar aștepta, își dozează miștourile și merg țanțoș, îmbrăcați parcă de niște haine nevăzute ale împăratului din poveste. Privirea la cel de lângă se face doar în spirit critic și din dorința de a aduce un avantaj sinelui. Toate descrierile au un sâmbure de tensiune care vibrează de-a lungul cărnii cititorului, tensiuni care, la personaje, se acumulează în locuri, gesturi și ieșiri de necontrolat.
Da, industria porno a început să fie conștientizată de la Freud, că de existat ea a existat de la primele cioplituri în pereții peșterilor. Autorul nu se sfiește să vorbească despre aceste obiecte tabu, ba chiar să le dea viață, să le pună pe scenă după o documentație copleșitoare. Până la sfîrșitul lumii în sertarele Vaticanului, spune Sheila, se vor clatina pulile de piatră ale statuilor grecești, bucăți intime luate de pe picturile diverșilor pictori, diverse scrieri descriind orgii la palatele regale.
Romanul are aer și eleganță, nu cenzurează acele cuvinte care aici sunt în raiul lor și aduce bârfa, o bârfă pe care, cum spuneam mai sus, de multe ori nu știi cum să o iei. Imaginile sunt fidele cu realitatea întorcându-ți stomacul pe dos, personajele părând că sunt puse nu doar la un maraton de așteptare a unui act sexual (care iată, se transformă aici în Godot), ci și la un maraton de îndurare a propriilor praguri psihice.

Snuff sparge arhetipurile, este un roman ca un fulg dar tare ca un oțel care sparge oasele până la piele. Sunt patru jurnale distincte, patru voci vorbind la persoana I într-un mod alternativ, oferind variante multiple unor gesturi, unor ieșiri necontrolate dar previzibile.