DRAGOSTEA ESTE O GĂSELNIŢĂ A RĂZBOIULUI DIN TINE

mă apucase o sete blândă

în momentele cheie din viaţă aşa mi se întâmplă
îmi curge şi sânge din nas
ca o sonerie a durerii

stăteam în pat
mâinile se acomodau cu somnul

ceasul ticăia la minut

nicio poză cu ea
care să mă fi tras înapoi din starea aceea

nicio poză cu ea
pentru că reuşiserăm
să ne iubim într-un mod convenabil lumii

zgomotele din stradă deveniseră clare
şi cât se poate de pure
ca nişte clopote în zi de paşti

sângele mi se scurgea pe gât
aveam impresia că port o eşarfă
că se plimbă prin ea
o herghelie de adieri

nu aveam de gând să mă mişc
aveam acolo toate neliniştile mele
mârâindu-mi în faţă
cu o ferocitate prietenească

dacă s-ar fi aşezat o muscă pe mine
m-aş fi prăbuşit sub greutatea ei
până în măruntaiele pământului
acolo unde nimeni nu recunoaşte
pe nimeni