cerul este un zmeu ținut cu o sfoară invizibilă legată de sufletul nostru comun

ELENUSHU

am fi spălat împreună geamurile cu frunze
îmbrăcați în arlechini
am fi făcut sul dungile zebrelor de la trecerile de pietoni
și le-am fi pus stivă pe marginea drumului

ne-am fi clătit chipurile la cișmeaua din colț
apoi am fi fărâmițat-o cu baroasele

ținându-ne de mână
ar fi ieșit din noi mii de fluturi
și dimineața și seara

dar norii au fost doar pe cerul unui sertar
ca niște frunze căutăm crengile de unde am căzut
locul de unde vedeam ascunşi de perdele
cum se dărâma oraşul