sâmbătă, 12 ianuarie 2013

joc de glezne

Clădire din Sibiu
în loc de lentilă pun în capătul mai larg al tubului
o portocală
țin bine cârma şi trag draperiile pentru a obţine un contrast mai bun la ecranul
atârnat de grindă

ţevile încep să tremure deși vecinii de sus nu sunt acasă
un huruit puternic se aude din tencuială
ici colo se deschid trape din care ies manete de diferite mărimi cu mânere colorate
le trag pe toate în ordinea  r.o.g.v.a.i.v
revin la locul iniţial având grijă să nu cad printre scândurile ce încep (firesc)
să dispară treptat

camera se rotește mişcată de un şir continuu de cobai
care aleargă de zor pe sub centura de prize
un periscop se coboară
mă uit prin el bat aprobator din palme şi
deschid radiourile de pe cele trei scene apărute în locul dulapurilor
exact cum am plănuit

trag covorul ca să activez ventilatorul aflat dedesubt pentru a elimina surplusul de aburi
(pentru a estompa zgomotul
în urma activării unui întrerupător albastru din spatele singurului calendar
pereţii se capitonează brusc cu un tapet mov)

mă duc la birou
singurul luminat de soare
şi scriu privind afară ceasul în care se dau copiii în balansoare de sticlă

iau o piatră din coşul cu pietre
sparg gemulețul de deasupra galeriei
şi tot aerul iese cu putere şuierând
îmi zic
acum trebuie să fie bine focul e potrivit încă de ieri
trebuie să fie bine
alerg până în dreptul uşii
(în trecere pun receptorul înapoi în furcă
se aprinde o lumină sângerie
chiar şi în armata de sertare închise de mine cu cheia într-o zi cu ploaie)
mă aşez în genunchi
şi aştept să văd scrisorile ţâşnind

încurajat de geana de lumină puternică ce răzbate prin fanta pragului
măresc prin zgâlțâirea balamalelor
distanţa uşii faţă de podea

când borcanele cu formol se vor sparge
inundând tot ce înseamnă pentru mine acum
(moment în care trebuie să alerg după cârpe şi mop)
o să ştiu că iară ceva nu a mers bine
o să mă uit iară peste noițe
o să schimb iară bornele kilometrice de pe tavan

aştept
folosesc un cui ce iese din podea ca pe un joystick
pentru a ţine în echilibru camera
(odată au căzut toate acvariile
câţiva dintre peştii dragi mie au murit)

știu sigur
în colivia de pe frigider
printre mobila și tablourile căzute pe-acolo
în cutiuța cu grăunțe
este o siguranță universală
pe care dacă o scot

2 buşeli:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Chiar acum arunc un ochi (cel drept ca este mai bun)
    An nou bun si tie!

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!