te

știu iubito au început toate ușile să se trântească
parcă sunt niște picături de ploaie ce prevestesc o rafală
noi ne ascundem prin semințe și ne privim cum putem
mergem din mlaștină în mlaștină
am făcut niște bocanci zdraveni din soare
dar mai bine așa decât se ne vadă uriașii mișunând
pe la gleznele lor de cenușă

vecina noastră bate mereu covoare pe balcon
zilnic închide ceva în cutia de scrisori o perioadă  am fost obsedat de chestia asta
astăzi când veneam de la cumpărături
m-a blestemat cred
mi-a zis vorbe urâte iubito din acelea care îți transformă inima în iepure
dar eu nu am băgat-o în seamă așa cum m-ai învățat când mă mângâiai pe față
am trecut prin ea căci știm amândoi că este moartă
și nu mai știu cum a trecut restul zilei zău

iubito acum mi-am dat seama acum când scriu
noi doi o luăm pe drumul copacilor
de aia este atât de greu și frumos în același timp
din când în când poposim în fierării
unde moșnegi cu șorțuri din piele
luminați de flăcări și de pletele lor albe
ne oferă momentele de lumină de care avem nevoie
radioul de pe scaun redă muzică veche de pe vremuri 
căldura topește bariera de piele ce ne separă
intrăm și le curățăm flăcările
lucrătorii nu văd nimic bat în continuare fiarele acelea
vedem brațele lor cum se lungesc și lovesc cu ciocanele grele venind chiar din lună
râdem de asta nopți întregi după ce am plecat de la ei
pe drumul nostru rece până la alt popas
tu pe o parte eu pe cealaltă a bandei möbius

pe sub un cer plin de vene
ne trimitem unul altuia ochi sub formă de păsări
ești bine
da sunt bine (și ne auzim unul pe altul de parcă am vorbi de sub apă)
pe scara de lemn găsită în carne ne urcăm în podul în formă de nor
acolo stă furtuna îndesată
mai punem și noi o furcă de fân
o glugă de porumb
și ne întoacem în mâna arbitrului care se uită la noi
dacă am căzut pe cap sau pajură

tu stai în fiecare colț al camerelor prin care tot umblu să știi
pânzele de păianjeni sunt ca un nimb
din când în când oprește un  tren lângă pat în plină noapte
îți șade așa de bine cu aburii de locomotivă pe sâni
eu intimidat arunc cu un băț după broaște
și nu știu cum se face că nimersc doar în fântâni
dar tot e bine că până ajunge bățul în apă
noi avem timp să facem dragoste