pe spatele cărţilor de joc câtă linişte

René Magritte

pentru nu ştiu câte alte minuni clipeşti în lipsa mea
şi asta e bine
cum bine este felia de pâine pe care timpul
a aşezat-o pe masa din bucătăria aflată în alt univers

între noi este acum o lume de aer cu
munţi de aer cu
trenuri şi avioane de aer
cu oameni făcând dragoste pe scări

amintirile au prins guturai
din când în când lăsăm cartea jos în creierii genunchilor
cei din jur ne întreabă într-un cor
ce-i?
şi dăm cu patentul drumul la zâmbet pe ţevile din buze
prefăcându-ne că un pasaj din carte
a trecut prin noi ca un tanc
câteodată am impresia că ni se întâmplă astea la amândoi în acelaşi timp

da
despre asta îţi vorbeam
aici se ajunge
când alergăm ca nişte şine să ne retragem la depou
să ne culcăm între găleţile şi cârpele uleioase
pe foile de ziar pline de firimituri
singura mulţumire fiind că ne aflăm la marginea lumii

***
astăzi ţi-am prins iar ochii printre amintiri
cum prindeau părinţii bulgarii la tv
şi am oftat
sunt doar o frunză care bea ceai într-o lume în care
nici măcar vântul sau uraganul nu contează