 |
| Ștefan Dumitru Cana de ceai |
Când scrii, ești prins de o flacără și nu știi ce este cu tine. Cuvintele pleacă din tine de capul lor și se întâlnesc în grup, ca niște furnici duc sentimentele tale pe spinare. Și ce este mai frumos, mai îmbucurător când cineva, departe de lumea ta, vine și merge alături de furnici. Așa este cu domnul Ștefan Dumitru care, de ceva vreme, citește poeziile mele. Este un sentiment aparte să știi că cineva te citește, cineva separat de prieteni și cunoștințe. Și că mai lasă și semne. Este și o obligație da a avea grijă ce scrii. Domnul Ștefan Dumitru a făcut un desen după versurile mele ,,Sunt doar o frunza care bea ceai..." (Stefan Ciobanu in poemul ,,Pe spatele cartilor de joc cata liniste") urmat de un mic poem pe care, îmi permit să îl reproduc aici. Și îi spun, știe dânsul de ce, Poezia nu are vârstă, și respiră prin litere. nu sunt vorbe goale
Vă mulțumesc domnule Ștefan Dumitru, mi-ați făcut un frumos cadou.
Cana de ceai
Am trecut prin parcul meu; aleele pline de frunze cazute,
de o cromatica linistitoare, mi-au incantat privirea. Frunze
de platan, grele, risipite peste tot.
Privita cu atentie, o frunza este o minune a naturii, o adevarata
uzina chimica in miniatura. Omul, cu toata tehnologia lui, inca
nu a reusit sa produca fotosinteza (abia a deslusit formula ei
chimica); frunza, fara vreo scoala speciala, produce fotosinteza
inca de la inceputul lumii.
Frunza e un element viu, care, ca si omul, moare intr-un anotimp
al risipirii. S-a calculat: intr-o secunda mor cativa oameni in lume.
O fi calculat careva cate frunze mor in acelasi interval de timp?
De cata risipa de frumusete face natura!
Spune Psalmistul: ,,Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului...".
Totul e trecator in aceasta lume a vremelniciei.
Toate sunt trecatoare, dar atat de frumoase sunt toate.
De cata risipa de frumusete face natura!
stefan s.
16 noiembrie 2012, in postul Craciunului
de o cromatica linistitoare, mi-au incantat privirea. Frunze
de platan, grele, risipite peste tot.
Privita cu atentie, o frunza este o minune a naturii, o adevarata
uzina chimica in miniatura. Omul, cu toata tehnologia lui, inca
nu a reusit sa produca fotosinteza (abia a deslusit formula ei
chimica); frunza, fara vreo scoala speciala, produce fotosinteza
inca de la inceputul lumii.
Frunza e un element viu, care, ca si omul, moare intr-un anotimp
al risipirii. S-a calculat: intr-o secunda mor cativa oameni in lume.
O fi calculat careva cate frunze mor in acelasi interval de timp?
De cata risipa de frumusete face natura!
Spune Psalmistul: ,,Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului...".
Totul e trecator in aceasta lume a vremelniciei.
Toate sunt trecatoare, dar atat de frumoase sunt toate.
De cata risipa de frumusete face natura!
stefan s.
16 noiembrie 2012, in postul Craciunului
Ma bucur mult ... ca v-am facut o bucurie.
RăspundețiȘtergereClepsidra cea verde (din imagine) cam aceasta ar vrea sa insemne: lumea noastra, cu optimismul si bucuriile ei comune.
Si pentru mine a fost o surpriza: nu ma asteptam sa-mi vad ,,capodopera" si ,,poemul" postate aici.
Va doresc spor la scris - si sa va alegeti cat mai inspirat ceaiul pe care il beti.
Da, poezia respira prin cuvinte ... Si omul...e o trecatoare frunza! - Ca tot m-am folosit de acest titlu: Omul ca frunza.
Spor la scris si in toate!