lume lume

da
am leşinat
trebuia să se întâmple şi asta
am văzut coroana de foc a ochiului de la aragaz
cum se ridică înceţoşată spre tavan

au venit nişte îngeri
mi-au dat câteva palme
vomită! vomită!
repetau ei agitaţi
dar eu mergeam cu trenul
pe geam vedeam o pădure
printre copaci ochi de cerbi
care ţineau pe coarnele lor mari altă pădure

vomită vomită
dădeau îngerii din aripi peste obrajii mei

vedeam pe geam cum bombarda noaptea peisajul
şi luna se apropia de mine şi se depărta

se apropia

şi se depărta

vomită vomită
se auzea în compartimentul gol