a treia literă din numele tău
are alb de sus în interior
în timp ce
o foaie de hârtie
se află în derivă pe străzi
aliniate toate razele soarelui
sunt nişte cuvinte bine spuse
deşi
pe spate
printre coaste
au loc alunecări de teren
poate că uneori carnea se joacă
de-a ascunselea cu tine
poate că uneori te regăseşti foarte uşor
visând nisip şi cărăbuşi
eu
cu mâinile făcute un coş de nuiele
încerc să te prind
şi să te duc în mijlocul universului
când îţi voi sufla peste cearcăne
totul se va înclina spre dreapta
şi
în timp ce
o foaie de hârtie
se află în derivă pe străzi
aliniate toate razele soarelui
sunt nişte cuvinte bine spuse
deşi
pe spate
printre coaste
au loc alunecări de teren
poate că uneori carnea se joacă
de-a ascunselea cu tine
poate că uneori te regăseşti foarte uşor
visând nisip şi cărăbuşi
eu
cu mâinile făcute un coş de nuiele
încerc să te prind
şi să te duc în mijlocul universului
când îţi voi sufla peste cearcăne
totul se va înclina spre dreapta
şi
pentru că o provocare trebuie onorată
psi mi-a dat o melodie și eu am rezonat cu o poezie mai veche.
acum aștept toamna.
Linii
RăspundețiȘtergereuna sub alta.
Tăcerea nu e întotdeauna spaţiul dintre ele.
Noi mergem pe linii drepte, fără vreun capăt,
acrobaţii paralele.
Sub fiecare linie o mare de străbătut,
deasupra întotdeauna încă o zare de temut.
Ne păstrăm echilibrul până la primul punct.
Apoi sărim.
Dacă sărim, nimerim cu capul în picioarele celui de sus.
Dacă ne ghemuim, cădem cu picioarele-n capul celui de jos.
Linii ondulate
După un timp ne facem una cu linia,
devenim lineari.
Nişte lineari sinusoidali.
sireturi moebius, linii moebius, si tot asa. :)
Ștergeremultumesc si iertare pentru intarziere. :)
câte litere în numele tău!
RăspundețiȘtergereca nişte aripi,
ca nişte cercuri rotitoare
în jurul inimii mele,
câtă culoare,
dinspre stânga venind totdeauna
luna,
câte cuvinte încap în batistă
şi de câte ori să mai strig
cât de frig
mi-a rămas în cenuşă.
numai gura arcuind un sărut
ca un scut.
cata ameteala in cuvintele tale. cate vertijuri :)
Ștergere