la petrecerea câmpenească
soarele se aude ca o bormaşină
nici nu ne înţelegem unul pe celălalt
ne pişcăm cu zâmbete până la os
din când în când printre noi
trec copiii în care am locuit
tăcuţi şi sprinteni
ca nişte vulturi
în rest suntem liberi ca nişte şobolani sub pământ
înmulţindu-se printre cabluri
murind printre florile de flamă
nici nu ne înţelegem unul pe celălalt
ne pişcăm cu zâmbete până la os
din când în când printre noi
trec copiii în care am locuit
tăcuţi şi sprinteni
ca nişte vulturi
în rest suntem liberi ca nişte şobolani sub pământ
înmulţindu-se printre cabluri
murind printre florile de flamă
Imi place foarte mult aceasta poezie. Felicitari autorului. Blogul este unul demn de luat in seama.
RăspundețiȘtergereva multumesc pentru viyita si citire. :)
RăspundețiȘtergere