bila de cârpă

cu un capsator ţinut în zăbrele şi lăsat moştenire
de o mână care s-a reabsorbit în întuneric
controlorul aleargă prin tren
după ferestre uşi canapele oameni bagaje
care aleargă toate precum un cântec de cocoş


cureaua care îi ţine geanta aleargă gâfâind pe pieptul lui


odată cu trenul aleargă şi peisajul pătrăţos lipit pe fereastre ca un afiş
unde se vede cum aleargă un cal în ochii căruia se vede cum aleargă iarba din care e construit
etaj cu etaj


prin iarbă alergăm noi
palmele noastre subţiri ca nişte foi de ziar
nebune ca nişte incendii
aleargă aleargă aleargă
în cerc
(cu toţii ştim că dacă intri în cerc
dispari)


soarele aleargă şi el după alergătorul nevăzut
care poate fi o bilă de cărpă ce se rostogoleşte
şi în care aleargă bile de sticlă


toate astea
în faţa unui ATM în care nişte bani aleargă spre fantă