bătrânul cu nori în sacoşă

îl văd dimineaţa
cum îşi târăşte picioarele pe asfalt
de parcă ar vrea să şteargă un desen făcut cu cretă

în spatele lui peisajul se curbează
ca într-o scoică
şi aerul se scurge ca un melc mort

când trec pe lângă el şamanul din inimă nu mai bate
şi mi se oglindeşte chipul în sacoşa lui bej

soarele mereu
hopa sus
ca dintr-o praştie