el dormea în ţeava puştii
ţinând la piept în chingi o floare
apele se retrăgeau de pe trupul lui
poate i-ar fi stat mai bine cu urmele unor cirezi
pe spate
poate i-ar fi stat mai bine să fi fost grindină nu ploaie
în iubire
în interiorul circular se învârtea repede
o bilă de plumb ceea ce făcea
să cadă frunzele din copaci
să se adâncească în trupul lui
ca nişte potcoave încinse
şoaptele se pietrficau în jur străpungând bărcile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O floare tintuita-n chingi da, din pacate, sugereaza perspectiva proximitati unui destin indus de-o gura de teava de pusca...
RăspundețiȘtergereeste ghilgames al meu.:) sau cum il vad eu:)
RăspundețiȘtergereîn loc de cirezi am citit chinezi - chit că 'cirezile agreste' îmi stau agățate în subconștient 24/7 :)
RăspundețiȘtergere