vreme destulă

când ne-am trezit
nişte raze bătrâne
ne desfăceau piepturile ca nişte doctori
cu instrumente calde

apele se retrăseseră
mai auzeam doar ecoul luntrelor
cum ne strigau pe numele noastre de mătase

ne era bine în amorţeala aceea
stăteam în pat ca două câmpii
am fi dat din picioare de emoţie

dar cădeau mere în jurul nostru
pereţii gângureau
şi pe geam treceau în pelerinaj
picăturile de ploaie