cu inima crăpată precum o uşă
pentru a veghea copilul de dincolo
mă plimb prin oraş încălţat cu vapoare
mângâiat părinteşte de indiferenţa celor din jur
/copaci fugiţi dintr-o pădure ce scârţâia
sub greutatea stelelor aş zice după umbre/
îi văd voalul nudităţii unghiile aşteptărilor
şi când fulgeră
canturile trupurilor
umerii îi stau doi câte doi la stopuri
noaptea cerceii devin lumini cocoţate pe stâlpi
ca nişte cocoşi muţi
scrisorile de dragoste
scrise sau nescrise
îi sunt îndesate în stupi
fac dragoste cu ea
în toate fântânile în care se reflectă luna
în toţi munţii ce îngraşă noaptea
în toţi genunchii de care au rămas lipite duşumelele
ca doi bulgări de pământ îmbrăţişaţi
ne rostogolim peste cosciugul unei stele
privind lumea cu capul în jos
şi lăsăm râsetele să ni se scurgă prin plete
ca nişte maşini ce ies cu viteză din tunele
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare