copilul

turnul avea forma unui gât de lebădă

sursă

copilul alerga pe scări
lumina cădea în urmă făcând piruete
pereţii de cărămidă erau calzi
îi plăcea să se sprijine de zidul roşu
când sărea câte o treaptă
ecoul paşilor era un spirit eliberat dintr-o lampă

în mijlocul pieţei
sculptorul ne azvârlea surplusul de piatră
răsfoiam frunzele pe care le atrăgeau formele noastre încă nedefinite
în intimitate auzeam o barcă pălmuită de ape
inimile ni se zbăteau alături de puii din ouă
aşteptam să ne fie cioplite pleoapele

copilul continua să alerge
pânzele de păianjen îl îmbrăţişau
era ceva matur cu acel copil
ferestre vegetale începuseră să apară
alerga
era şi ceva iubire acolo şi ceva diferit

împinseseră turnul la marginea oraşului
până li s-au ros palmele
purtau riduri la gât în loc de cruciuliţe
sculptorul ne făcuse o tâmplă comună
(dragul de el)
priveam forfota oraşului întoarcerile în aşternuturi la unison
gurile lăsate pe câmpii alături de epave
meciurile de fotbal
o doamne! nocturna îţi lumina formele
nu mai aveam nevoie de nimic nici de moarte

ajuns pe terasă copilul a privit în jos turnul care se răsucea
a întins braţele căt să cuprindă orizontul
l-a strâns l-a băgat în buzunar
unde mai erau nişte firimituri

noi priveam într-o fântână cum înfloreşte apa
în timp ce copilul ne dădea ture în aer