de câteva nopţi nu-l lăsau să se trezească
se zvârcolea în albia patului ca un buştean în apă
copacii se transformau în nori sau în uriaşi
cuvinte pline de iarbă
erau împrăştiate pe câmp
măi amibelor
le spunea
fiţi vigilente sub masa voastră
vântul adia
mişcând găleata din cumpănă
în care peştişorul de tablă
îşi trăia visul de tablă
intermitenţele morţii ale lui Saramago sunt pur şi simplu mortale!
RăspundețiȘtergerestiu. chiar am recomandat cuiva cartea respectiva. :)
RăspundețiȘtergere