rătăcit în cameră departe de uşa ce dă în holul lung
ca interiorul unui şarpe
întins la baza zidului
acolo unde cărămizi pline de nisip cântă primele
simfonia putrezirii
descopăr sub o cârpă unsuroasă o sticlă cu vin roşu
ca sângele meu de ieri
şi un pahar ce ar fi putut foarte bine să aibă
urme de ruj
încep să torn în pahar cu gândul la stelele ce se aud
dincolo de zid
paharul se umple dă pe afară
firicele de vin se întind prin praful intim
precum crăpăturile într-un pământ
neudat de ani buni
se unesc repede într-o mică baltă
ce seamănă la început cu o palmă deschisă
încet încet camera se umple
întreaga lume se umple
se reduce totul la un numitor roşu
adânc îngropat în vin
continui să torn în paharul ce se îngălbeneşte galopant
&
lacrimile se ridică la suprafaţă
ca nişte bule de aer în timp ce
mătasea broaştei îmi acoperă privirea
.
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare