despre culoarea rănii

John Maartin

totul a început firesc
dormeam în patul contabil
viaţa se copia identic în jur
când
a sunat la uşă contorsionând liniştea
m-am dus să deschid
şi am lăsat în aşternuturi talpa dreaptă

a doua oară am lăsat tot piciorul
a treia oară piciorul plus o parte bună din bazin
astfel că
ajunsesem să mă duc la uşă lăsând în pat
piciorul drept tot bazinul şi palma uneia dintre mâini

într-un final
când perdelele au început să putrezească
m-am dus să deschid
lăsând în urmă tot trupul

atunci a început visul acesta
ce parcă durează de o veşnicie
în care stau sub o tarabă ca o foaie de ziar
privind prin fantă în zare la nişte câmpii
ce se umflă şi sunt gata să explodeze