mă asculţi?

cu noi merge un mim

îmi vine să îl smulg ca pe o buruiană
cu tot cu ghearele înfipte în gleznele noastre

toate sunt asfixiate acum
cuvintele gândurile gesturile

privirile

ştii
în ultimul timp parcă sunt mutat de o macara
dintr-o zi în alta
nu ţi-am spus că
vânătăile mele mari cât nişte insule îşi modifică formele
odată cu norii

sunt obişnuit să se strige la mine
doar tu îmi şopteşti


din volumul Convoi de tăcere