pentru că nu a mai fost timp nici să ne legăm bocancii şireturile curgeau însângerate pe lângă glezne. luaserăm cu noi în buzunare doar flăcările lumânărilor de la părinţi.
când ieşeam din oraşe ne vedeam cel mai bine unul pe celălalt. atât de rari dar niciodată mai puţini cu hainele rupte în fâşii subţiri ca limbile de ceas.
viii cară morţii se auzea tot timpul în liniştea din jur precum un ecou împărţit aproape frăţeşte între soldaţi.
când se lăsa noaptea şi se făcea frig îmi trăgeam craniul comandantului ca pe o glugă.
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare