cerul interzis

el apăruse pe stradă în ziua în care igrasia muşca din camera mea
este mult spus muşca
pe atunci apăruse doar într-un colţ şi semăna cu un cot de iubită ieşit de sub cearşaf
el era la costum cu o batistă albă la buzunarul hainei
un vecin mi-a zis că ar fi un ochi de ciclop
am chemat un zugrav
la propriu şi la figurat l-am momit de pe stradă cu o sticlă de tărie
a reparat colţul apoi l-a pozat şi-a pozat ustensilele pe mine pe el
a zis că are o nevastă geloasă
într-un târziu aveam să îi admir spatele cu pantalonii lăsând să i se vadă o parte din fundul lui mare cum se dizolvă pe scări în întuneric
a doua zi m-am trezit şi m-am dus la geam
el era tot acolo
&
igrasia se întinsese pe tot tavanul
arăta acum ca un cearceaf mototolit
l-am sunat pe zugrav
o să vină şi nevastă-mea ana nu mă crede că mă duc şi a doua zi la acelaşi apartament
pe la şase erau în cameră
ana s-a dus să facă o cafea
îmi plăcea firescul ei
&
el îşi continua mersul prin faţa blocului
unde mânca omul ăsta unde dormea
abia ce mi-am pus întrebările astea
poate chiar le-am rostit cu voce tare când zugravul mă anunţă că terminase îşi clătea ustensilele
ana îmi aranjase puţin prin casă
tavanul era ca nou
cât o să ţină?
seara m-a trezit o durere de măsea
parcă era soneria de la uşă
am luat repede o pastilă nici nu ştiu dacă una potrivită pentru măsea
cert e că mi-a trecut
m-am uitat pe geam el tocmai îşi aprindea o ţigară
&
igrasia a apărut iar
am sunat la zugrav
a răspuns ana la telefon a zis răguşit că zugravul soţul ei adică se îmbolnăvise că este la el la spital şi că ar fi frumos dacă aş veni şi eu
că îmi lăsase numărul ei de telefon în cartea de poezii a lui tudor arghezii
i-am închis
&
el nu se uita la nimeni
doar se plimba
oamenii îşi dădeau întâlnire pe lângă el
era ca un punct de reper al cartierului începusem să îl invidiez
mi-am zis că dacă nu mai spăl geamurile nu o să îl mai văd şi nici igrasia nu se mai reflectă în geam
am adus alt zugrav
era tăcut
a reparat tavanul în linişte m-am trezit că îl întreb de celălalt zugrav şi de nevasta lui
ana
nu mi-a răspuns
dimineaţă tavanul era ros deja din el ieşea o bară de fier ca o trompă de elefant
mă aşteptam să văd tencuială prin pat pe covor prin papuci să dau de ea prin păr dar nu
geamurile deveniseră deja unsuroase nu îl mai vedeam nici pe el nici igrasia nu se mai reflecta
am căutat cartea lui arghezii am găsit numărul
&
am sunat-o pe ana
a zis că vine de fapt era la uşa mea când am sunat-o ce coincidenţă
bărba-su era bine avea ceva la stomac intestin prapure
nici doctorii nu ştiau
igrasia mea semăna cu cea din rezerva unde stătea nu am ştiut dacă să mă bucur
am făcut dragoste nu o deranja igrasia parcă era ceva firesc
a zis că o repară ea furase ceva meserie
când am ieşit de sub duş tavanul era ca nou ea era la fereastră şi se uita la el
mâine îţi spăl şi geamurile mi-a zis
dacă te atingi de ele te omor era seară când m-am trezit că îi răspund aşa şi eram singur în cameră
igrasia subţiase tavanul periculos de mult
mă puteam trezi cu vecinul peste mine
m-am îmbrăcat şi am ieşit în stradă
am trecut pe lângă el
în parc am întâlnit-o pe ana
dormea pe o bancă mă aştepta
îi dădusem întâlnire şi nu venisem
nu ştiam să mă port cu o femeie mi-a zis uitasem de ea şi mai aveam tupeul să vin după şase ore
de ce am închis telefonul( da chiar când îl închisesem mi-am zis )
m-a mirosit să vadă dacă nu am fost la alta am rugat-o să înceteze
i-am zis să mergem la bărba-su în vizită mi-a explicat că era târziu nu te mai lasă şi dacă am fi sărit gardul câinii ne-ar fi sfâşiat
ziua portarii îţi zâmbesc câinii îţi ling mâna
ajunsesem în faţa blocului meu
&
el îşi aprindea o ţigară ana s-a dus să îi ceară un foc s-a apucat să vorbească nu ştiu ce cu el eram nervos voriam să vină să repare tavanul
el o ţinea de vorbă i-am făcut semn că o aştept sus am urcat şi m-am aruncat în pat am adormit greu am avut coşmaruri se făcea că eu repar tavanul şi ana stă întinsă pe jos ca şi când ar fi căzut de la nu ştiu ce etaj m-am trezit cu dureri în toată carnea
ana vorbea cu el în continuare poşteau o ţigară
l-am sunat pe soţul anei
mi-a răspuns nu era la spital cică ana dispăruse şi nu dădea de ea fugise de acasă
i-am spus tot mai puţin că făcusem dragoste cu ea
mi-a zis că vine mi-a mulţumit şi m-am simţit prost am ieşit afară m-am apropiat de ei
el vorbea tot mai aprins ea râdea la fiecare gest i-am zis că vine soţul ei
au râs amândoi
ea m-a luat în braţe şi m-a dus sus
am făcut iar dragoste m-am trezit noaptea târziu
tavanul era reparat ea dormea lângă mine
am deschis geamul
&
soţul anei vorbea cu el care tocmai îi arăta fereastra mea
am fugit în bucătărie am luat un cuţit şi am omorât-o pe ana
nu a schiţat nici un gest
parcă era deja moartă
când a intrat soţul ei ana nu mai era o tocasem mărunt o amestecasem cu mortar şi reparasem tavanul care se stricase iar la aprinderea becului
dădusem şi cu vinarom
i-am zis că nu ştiu unde este că o luasem de jos dar fugise mi-a mulţumit nu avea alţi prieteni mi-a mulţumit mult
s-a uitat la tavan s-a bucurat că a ţinut reparaţia că nu a mai apărut igrasia îmi aduce aminte de ana mi-a zis
&
el mă priveşte ciudat de atunci
mi-a zis într-o zi că ar vrea să îmi vadă tavanul îi e dor de ana