în pasajul de la universitate
am trecut pe lângă o fată care stătea cu spatele la mine
şi am vrut să îi sărut ceafa
în care parcă îi strălucea un luceafăr printre zulufi
într-un fel chiar i-am sărutat-o
se spune că doar gândind un lucru
e ca şi când îl faci cu adevărat
aş fi dat toate poemele mele
să-mi fi zis când am trecut pe lângă ea
cine te crezi de nu îmi săruţi luceafărul
ca toţi ceilalţi
eu de ce crezi că sunt pusă aici
să se supere ca o iubită
şi din orice unghi m-aş fi uitat la ea
să i se vadă şi ceafa
scara rulantă m-a dus
mai jos decât peronul
direct în camera mea împăturită plic
în această ordine de idei aş vrea să
îi spun lui dumnezeu privindu-l în ochi
/mâine iar mă trezesc greu dimineaţă/
oricum
să se ierte singur pentru cât de scurtă
ne este viaţa
Excelenta!
RăspundețiȘtergere