Cândva, atingeam fereastra cu fruntea, cu pleoapele, cu palmele şi fereastra era atât, atât de rece. După o vreme simţeam cum cineva mi se prelinge pe frunte, pe pleoape, pe mijlocul palmei ajungându-mi pe şira spinării asemeni unei răsuflări calde. Eu nu gesticulam singură. Eu urlam în tăcere, dar cineva urla în tăcere în altă parte şi sufletele se atingeau fără să ştie. În concluzie vreau să spun că nu vei fi niciodată singur Ştefan...
Hihi, bine-ti face! ;))
RăspundețiȘtergereMos Ene la altii pe la gene, la tine a venit de ti-a suflat-n urecehe... :)
RăspundețiȘtergerebine isi face
RăspundețiȘtergereCândva, atingeam fereastra cu fruntea, cu pleoapele, cu palmele şi fereastra era atât, atât de rece. După o vreme simţeam cum cineva mi se prelinge pe frunte, pe pleoape, pe mijlocul palmei ajungându-mi pe şira spinării asemeni unei răsuflări calde. Eu nu gesticulam singură. Eu urlam în tăcere, dar cineva urla în tăcere în altă parte şi sufletele se atingeau fără să ştie. În concluzie vreau să spun că nu vei fi niciodată singur Ştefan...
RăspundețiȘtergeresandrina, as vrea sa cred si eu asta. dar sincer nu pot. si deci gesticulez
RăspundețiȘtergere