bucatele din sare

alune )patru(


dacă ai şti câte ofuri a adăugat tăcerea asta a ta la turma deja existentă. îmi sudasem ochii de lună. o respectam pentru cât era de epilată. se jucau nişte pisici nevăzute în vântul serii şi copiii ieşiţi la plimbare cu părinţii râdeau din senin. râdeau până nu se mai vedeau. muştele ponei ştergeau totul în aer de aveam impresia că sunt în mijlocul unui deşert de lapte. când te-am văzut fără borduri doar tu o femeie fără mal mi s-a aprins în inimă o nocturnă. luna se băgase sub pat ca o monedă căzută din buzunar.

papagalul meu se auzea undeva departe. parcă din camera cealaltă. se comporta într-un mod ciudat. aveam impresia că sunt frânturi din comportamentele lui anterioare. că îl mai auzisem făcând aşa. de exemplu când eram în bucătărie şi aşteptam să se stoarcă dimineaţa ca o lămâie peste durerea mea de cap pusă la uscat pe sârma din balcon.

norii se adunau grămadă pe cer ca nişte frunze şi aşteptau să le dăm foc. erau acolo bătrâni care îmi spuneau cu lacrimi în ochi cât pumnul că de când ne aşteaptă s-au făcut de trei ori copii. eu priveam în interiorul norilor şi vedeam cum stropii de ploaie săreau ca nişte mingi.

în seara aceea te-am condus în inimă petrecându-te prin piept. te-am strâns tare la piept sperând că o să devii tatuajul meu secret. că o să devenim o păpuşă matrioşka în vitrina unui parc oarecare din calea lactee. pe stradă erau doar taxiuri ca nişte flori galbene pe câmp.

am şi visat cum limbile noastre se ţineau de mînă într-un sărut trecând strada de carne dintre noi. lăsau firimituri de salivă în urmă pentru a ne putea întoarce în aceleaşi trupuri cu care ne-am obişnuit luna. ne înghiţiserăm reciproc. oamenii stăteau la coadă să ne întrebe cum e acolo. ne priveau cu ochii deschişi ca nişte aripi. limbile noastre se ţineau de mână în largul acelui sărut şi din salivă ieşeau chiar aburi.

am pânze de păianjen în vinclul ochilor. sper să fiu cândva bine pe toate părţile ca un cub rubik rezolvat. cineva continuă să mă ţină legat la ochi şi să mă plimbe prin viaţă. îmi plac oamenii care duc câte o plasă în fiecare mână. nu mă întreba de ce este o chestie legată fedeleş de echilibru.